Serviciul de Informatii Externe (SIE) a supravegheat campania electorala pentru alegerile locale, desi legea nu ii confera atributii in acest scop.
Implicarea SIE ar reiesi dintr-un dosar aflat acum pe rolul instantei, informeaza, luni, Antena 3 care citeaza cotidianul Gandul.
Un ofiter SIE, Mihai Adrian Sever, a dat in judecata institutia care l-a destituit in urma unei abateri disciplinare. El a fost sanctionat pentru ca ar fi participat la un miting electoral pentru sustinerea unui candidat la Primaria localitatii Domnesti.
Ofiterul a fost convocat de Comisia de cercetare disciplinara prealabila pentru a da explicatii cu privire la aceasta chestiune.
Ofiterul SIE mai sustine ca a fost pus de membrii Comisiei in fata unor fotografii facute de agenti SIE infiltrati printre oamenii care participau la acel miting electoral.
Surse neoficiale au declarat pentru Gandul ca ofiterul ar fi fost filmat in timp ce il sustinea pe candidatul PNL la Primaria Domnesti, Daniel Iovanescu.
Acuzatiile ofiterului sunt extrem de grave in conditiile in care Serviciul de Informatii Externe nu poate monitoriza o campanie electorala intrucat legea nu ii permite.
Ofiterul a cerut SIE reintegrarea sa si plata salariului pe perioada cat a fost suspendat, pentru ca, dupa cum considera el, destituirea sa ar fi fost ilegala si abuziva.(ziare.com)
4 comentarii:
Procesul Hormonilor de Crestere
Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Corespondent de Presa, Paris
Grupul de Presa, Politia Capitalei
Procesul « Hormonilor de crestere » este unul dintre marile dosare penale si unul dintre cele mai complexe ale secolului trecut in care neglijenta si indiferenta unor personalitati stiintifice recunoscute pentru profesionalismul lor urmeaza sa fie « apreciate » dupa o instructie care a durat aproape saptesprezece ani de catre un tribunal corectional care isi va anunta verdictul la inceputul anului viitor !
In urma unor investigatii minutioase pe care le-am intreprins in dosarul « Hormonii de Crestere (*) », se pare ca 111 tineri tratati de-a lungul timpului au decedat până în prezent în Franţa !
Primele tratamente debuteaza in anii 60, insa procesul ia amploare intre 1973 pana pe la mijlocul anilor 80, iar victimele acestor tratamente incep sa si « apara » fara intarziere !
La inceputul lunii februarie a acestui an, dupa 16 ani si jumatate de instructie corespunzand cu data aparitiei primelor decese, in sfarsit, familiile tinerilor decedati s-au putut lansa intr-o « batalie » fara sfarsit cu « mori de vant » care sunt alimentate din pacate de catre teorii intergal sau partial eronate in spitale de renume, de catre specialisti recunoscuti, pentru a solicita « reparare » in fata tribunalelor de inalta instanta!
Pe banca acuzatiilor sapte responsabili medicali, medici recunoscuti, mai mult sau mai putin constienti de greselile pe care le-au comis, sunt prezenti in fata TGI (Tribunalului de Inalta Instanta) de la Paris, inculpati pentru « omucidere involuntara » !
Toti se considera nevinovati si spera ca justitia sa fie indulgenta cu ei pentru ca exista o serie de « circumstante atenuante » la dosar !
Insa, documentele pe care le-am putut studia confirma faptul ca ei au comis greseli grave din imprudenta si neglijenta !
De-a lungul anilor ei au colectat, conditionat si distribuit acest hormon fabricat pana in 1988 din hipofiza (**), o glanda (pituitara) craniana recuperata de pe cadavrul uman, la 1698 de copii !
Conform Avocatului General al acuzarii, neglijenta celor « sapte magnifici », responsabili cu tratamentul hormonilor de crestere la tineri, au contribuit la contaminarea lor cu boala Creutzfeldt-Jakob (MCJ), o maladie degenerativa mortala !
Presedintele Curtii, Olivier Perrusset, a decis ca primele doua zile ale procesului care a durat peste patru luni sa fie consacrate depozitiilor martorilor in acest dosar iesit din comun !
Printre cei inculpati, Jean-Claude Job, 85 de ani, care incepand din 1988 este principalul responsabil, presedinte al asociatiei « France Hypophyse » insarcinat din partea guvernului francez pentru utilizarea acestui hormon de sinteza pentru relansarea cresterii la copii considerati nedezvoltati fizic in raport cu varsta lor !
Alaturi de el compare pe banca acuzatiilor si Fernand Dray, tot 85 de ani, fostul responsabil cu fabricarea acestor hormoni la Institutul « Pasteur » de la Paris, alaturi de un fost inalt responsabil al Ministerul Sanatatii, doi medici framacologi care au lucrat la preparea acestor hormoni, un medic insarcinat cu colectarea hormonilor si altul care a prescris acesti hormoni unor tineri din gresala, nu din lipsa de profesionalism, ci din neglijenta !
Prima alerata a fost data in decembrie 1991 de catre parintii unui tanar de 15 ani, Llyassil, care a decedat dupa sapte ani de tratament de MCJ !
De atunci, peste 100 de parinti in Franta si-au vazut suferind copii de tulburari neorologice, afectand vedera si echilibrul fizic, provacand cefalee si regresiune intelectuala, care au ca simptome MCJ.
Alertata presa, prin intermediul ei Ministerul Sanatatii se autosesiseaza si lanseaza o ancheta administrativa interna de mari proportii, responabilizand asociatia « France Hypophyse » care asa cum am putut constata din documentele de arhiva si procesele verbale consemnate, in repetate randuri a comis o serie de imprudente pentru a intensifica colectarea hormonilor !
Este vorba de numeroase acorduri pe care le semnase cu institutii considerate « riscante » (neurologie, geriatrie, etc.), coruptie, comisioane oculte acordate unor responabili de institutii medicale, laboratoare de analiza, respectiv, « prime » in « cash » acordate tinerilor suferinzi recrutati prin intermediul acestora, pantru ca sa-i incite la prelevarea « salbatica », o metoda nesigura a hipofizei (glandei pituitare, mica glanda endocrina situata la nivelul selei turcesti a capului, in spatele piramidei nazale si care controleaza secretia altor glande endocrine din organism).
Si acest lucru in ciuda faptului ca din cercetarile pe care le-am efectuat in acest dosar rezulta ca in noiembrie 1984, comunitatea stiintifica internationala a fost deja alertata de moartea unui american in varsta de 21 de ani !
Iar incepand din 1985, SUA si Marea Britanie, alaturi de alte 10 state interzic hormonii de extractie, trecand la cele de sinteza, care intocmai au fost izolati.
Desi o tara puternic industrializata, membra a G7 (grupul celor sapte sate cele mai puternic industializate, dupa SUA, Japonia si Germania, inainte de Marea Britanie, Italia si Canada), o mare putere politico-militara, avansata din punct de vedere stiintific in general si medical, in particular, din documentele studiate am putut constata cu stupoare ca Franta nu « a aderat » la « politica » medicala preventiva a hormonilor de crestere lansata de catre SUA in 1985 !
Mai mult, investigatiile noastre au scos la iveala si faptul ca in anii 80 in Franta, cu mult inainte ca SUA sa interzica hormonii de extractie, au existat laboratoare de prestigiu (ale caror nume nu le putem mentiona din motive lesne de inteles !) care au semnalat riscul hormonilor de extratie in ceea ce priveste dezvoltarea fizica a tinerilor !
Trebuie sa asteptam sfarsitul anilor 80, mai exact 1988, pentru ca reglementarea hormonilor de extractie sa fie « limitata » si securizata prin sterilizarea prelevarilor, fara a verifica nici aplicabilitatea lor si fara a preveni parintii tinerilor de riscul la care ei sunt supusi !
Presedintele AVHC (Asociatia Victimelor ai Hormonilor de Crestere), Jeanne Goerrian ne-a confirmat ca pana in prezent au decdeat de MCJ, datorita neglijentei si iresponsabilitatii autoritatilor sanitar-medicale franceze 111 tineri (noi am identificat 114 !), nevinovati care sperau ca intr-o zi sa devina « normali », ca semenii lor, la care aveau dreptul inca de la nastere !
Autosesizandu-se, inainte ca procesul celor sapte responsabili sa aiba loc, statul Francez a si procedat la indemnizarea victimelor hormonilor de crestere in semn de « solidaritate nationala » !
Este vorba de 225.000 de euro « pe cap de decedat », plus alte indemnizatii morale « celor apropiati », caz par caz !
Incercand sa aflam « modul de calcul » al acestor indemnizatii, dupa parerea noastra aberante, am aflat de la autoritati ca el este destul de complicat si ca, cu cat avem mai multe studii, cu atat probabilitatea de de a-l intelege este mai scazut !
Asa ca am renuntat !
Din contra, inainte de toate si in special « despagubirile materiale » (cum sa despagubesti o familie pentru un suflet iubit si decedeat din neglijenta altora?!) familiile celor decedati vor ca « dreptate» sa fie facuta !
Ca cei responsabili sa fie pedepsiti !
La proces, in afara de cele 200 de persoane care s-au constituit in « parte civila », au fost invitati peste 20 de experti medicali de pe langa Tribunalele de Inalte Instanta, precum si somitatile medicale, Profesorul Luc Montagnier de la Institul « Pasteur » de la Paris, Director de Cercetare la CNRS (Centrul National Francez de Cercetare Stiintifica), unul dintre descoperitorii virsului HIV/SIDA, precum si laureatul Premiului Nobel in Medicina si Fizilologie pentru descoperirea ESB (Encefalopatia Spongioforma Bovina/Maladia « vacii nebune ») si MCJ, Profesorul Stanley Prusnier de la Universitatea California din San Francisco.
Pledoariile lor au lasat auditoriul « fara replica » !
Atat partea vatamata cat si cea acuzatoare, Ministerul Public.
Cu atat mai mult cu cat cu ani in urma, Franta a cunoscut un alt scandal de proportii asemanator in dosarul « Sangele contaminat », dosar in care Michel Garetta, directorul CNTS (Centre National de Transfusione Sanguine), condamnat ulterior la patru ani de inchisoare privata de libertate, alaturi de fostul Prim-Ministru, al Frantei Laurent Fabius si fostii ministrii socialisti Georgiana Dufoix, respectiv Edmond Hervé au comparut ca inculpati pe 9 februarie 1999 in fata Curtii de Justitie a Republicii Franceze (CJR) pentru « omucidere involuntara » !
Drama « sangelui contaminat » s-a transformat in scandal cand in aprilie 1991, Jurnalistul Anne-Marie Casteret de la saptamanalul « L’Evènement de Jeudi » (« Evenimentul de Joi ») publica un articol in care prezinta dovezi concrete in privinta faptului ca CNST a efectuat transfuzii de sange contaminat cu virsul HIV hemofilior intre 1984-1985 !
In ceea ce priveste apararea, nici ea nu s-a prea lasat foarte « intimidata »!
Avocatul Benoît Chabert, reprezentand Henri Cerceau, unul dintre cei doi medici-farmacologi inculpati, Directorul Farmaciei Centrale PCH (Farmaciile Centrale ale Spitalelor) intre 1981-1991, responabila cu productia hormonilor de crestere, a incercat sa atraga atentia asupra faptului ca in anii 80 riscurile erau foarte putin cunoscute si evident, si mai putin mediatizate !
Cam identica a fost si reactia avocatului Guy-Charles Humbert, reprezentand Elisabeth Mugnier, 59 ani, medicul-pediatru responsabil cu colectarea hipofizei din spitale, respectiv, alte institutii sanitar-medicale abilitate ale statului !
El a subliniat faptul ca ceea se stia despre hormonii de crestere in urma cu 25 de ani era inca « foarte putin » in raport cu ceea ce stim astazi si ca cei responsabili cu recoltarea si producerea acestori hormoni pe atunci, nu au fost avertizati de catre autoritatile ierarhice competente din cadrul Ministerului Sanatatii !
Ceea ce este foarte probabil !
Important este faptul ca inculpatii riscau cel putin la deschiderea procesului miercuri 6 februarie 2008, ani grei de detentie pentru neglijenta lor in serviciu si asta indiferent daca ei au fost implicati direct sau indirect in acest dosar !
Cronologic, investigatiile noastre conduc la urmatoarele etape importante ale acestui proces :
Pe 24 decembrie 1991, o informatie judiciara este deschisa la TGI- Paris in urma unei plangeri depuse de catre tatal lui Llyassil decedat datorita MCJ, care mai multi ani a facut tratament cu hormoni de crestere
Pe 24 decembrie 1992, IGAS (Inspectia Generala a Afacerilor Sociale) sesizeaza o grava disfunctie al dispozitivului de fabricare si difuzare a hormonilor de crestere
Pe 4 ianuarie 1993, Jacques Dangoumau, 72 de ani, fost director al farmaciilor si al medicamentatiei din Ministerul Sanatatii este inculpat pentru « neglijenta » in serviciu.
Pe 20 iulie 1993, Jean-Claude Job, Presedintele « France-Hypophyse » si Fernand Dray, reputati profesori-cercetatori la Institutul « Pasteur », responsabili cu program sunt inculpati pentru « omucidere involuntara » de catre Parchetul General de pe langa TGI-Paris
Alaturi de ei este inculpat pe 11 octombrie si Henri Cerceau, 70 de ani, fostul director al PCH (Farmaciei Centrale al Spitalelor)
Pe 15 ianuarie 1997 Henri Cerceau si Marc Mollet, 83 de ani, cadre superioare de decizie in cadrul PCH sunt inculpati pentru « otravire » avand in vedere ca nu au respectat decizia luata pentru « dezactivarea » programului inca din 1985 de catre conducerea « France-Hypophyse »
Pe 2 iulie 1998, Curtea de Casatie considera ca « otravirea voluntara » cu scopul de a ucide este nejustificata!
In noiembrie 1999, are loc deschiderea unei informatii judiciare in acest dosar pentru « coruptie », in care Dray este implicat prin intermediul unei societati comerciale belgiene
Pe 8 august 2001, Micheline Gourmelin, 71 de ani, este inculpata pentru « omucidere invluntara » in ceea ce priveste prescrierea unor tratamente necorespunzatoare cu hormonii de crestere
Pe 23 septembrie 2003, justitia considera ca Unitatea de Radio-Imunologie de la Institutul « Pasteur » este responsabila pe plan « civil » de contaminarea mai multor tineri
Pe 7 iunie 2004, Job, Dray, Mollet si Dangoumau sunt inculpati pentru inselaciune si inca cinci medici considerati « complici » in cadrul programului
Pe 22 februarie 2007, la un an si jumatate de la terminarea instructiei, Parchetul inculpa in « corectional » sase dintre cei 12 responsabili anchetati in acest dosar, contra unuia dintre ei fiind declarat un « non-lieu » (incetarea cercetarii penale) datorita unor probe insuficiente
In aprilie 2007, Judecatorul de Instructie, Marie-Odile Bertella-Geffroy alaturi de cei sase inculpati anterior adauga pe lista celor vinovati si pe Dr. Goumelen, considerand ca exista suficiente probe pentru raspunderea ei penala.
EPILOG
Procesul hormonilor de crestere a durat pana pe 31 mai 2008 !
Pedepsele prevazute de lege in acest dosar erau intre trei si zece ani.
Pe 21, respectiv 22 mai 2008, Ministerul Public, reprezentat prin Avocatul General al acuzarii, avand in vedere varstele inaintate ai celor inculpati, notorietatea lor stiintifica, precum si contextual social-istoric in care s-au desfasurat evenimentele, a solicitat urmatoarele pedepse:
Contra celor doi acuzati principlali profesorul-pediatru, endocrinolog Jean-Claude Job, respectiv, Fernand Dray, pedeapsa privata de libertate, maximum patru ani, eventual o parte cu suspendare si achitarea lor in ceea ce priveste malversatiile financiare pe care le-ar fi comis.
Contra lui Marc Mollet, seful seviciului de tehnica farmaceutica si a celui de distribuire ai hormonilor de crestere apatinand PCH-ului, pedeapsa privata de libertate timp de doi ani, eventual cu suspendare.
Achitarea lui Henri Cerceau, fostul director al PCH intre 1981-1991, responsabil cu productia in serie ai hormonilor, cum el nu poate fi responsabilizat pentru greselile si neglijenta comise de catre subordonatul sau Marc Mollet, aprecia Viceprocurorul Dominique Pérard, reprezentand si el acuzarea din cadrul Ministerului Public.
Achitarea lui Jacques Dangoumeau, fostul director al Departamentului de Farmacie si de Medicamentatie (DPHM) in cadrul Ministerului Sanatatii intre martie 1982 si aprilie 1997.
Achitarea lui Micheline Gourmelen, care comparuse inainte deja si in fata Tribunalului Corectional la Paris ca « simplu » medic responsabil de moartea lui Sébastien Birolo, 19 ani in 1997, pentru ca i-a prescris un tratament cu hormoni de crestere.
Pentru Viceprocurorul Danièle Mirabel, reprezentand si ea Ministerul Public, lui Gourmelen nu i se poate reprosa decat o « eroare de diagnostic, in cazul cel mai rau» !
Contra Elisabeth Mugnier, un an de inchisoare cu suspendare, cu toate ca avocatul ei, Olivier Metzner, a subliniat faptul ca ea era angajata unei asociatii cu un salariu de 3000FF (450 Euro) pe luna si ea nu era nici macar medic intern ci un « simplu cursier » intre spitalele care recoltau prelevarile si Institutul « Pasteur » unde ele erau analizate si produsi hormonii de crestere.
Atat el cat si colegul sau Guy-Charles Humbert, celalat avocat al Dnei Mugnier, solicitau achitarea ei, afirmand ca ea este judecata pentru ceva de care ea nu era responsabila.
Datorita complexitatii dosarului, Curtea va anunta verdictul pe 14 ianuarie 2009 si probabil ca el va fi « conform » cu cele solicitate de catre Ministerul Public !
In ceea ce priveste Institutul « Pasteur », ca si « France-Hypophysie » ele a facut in repetate randuri « obiectul » unor condamnari, printre care cel mai semnificativ este cel din 2001 de catre TGI Montpellier (confirmat si de catre Curtea de Apel in 2003) pentru daune materiale si morale la sumele de 340.000, respectiv 54.000 de euro in prejudiciul cauzat familiei Pascale Fachin, decedata in iunie 2001 la varsta de 31 de ani datorita MCJ, contractata in urma tratamentelor cu hormoni de crestere in 1985, intre ianuarie si iunie.
Familia Fachin a fost reprezentat prin avocatul Nicolas Jonquet.
POST SCRIPTUM
Investigatiile noastre in acest dosar cu totul deosebit au pus in evidenta faptul ca in 2004, 58% din totalul mondial de bolnavi de MCJ avand ca oriogie hormonii de crestere erau in Franta !
Acest numar a scazut relativ putin in anii urmatori : la 54% in 2005, 51% in 2006 si 49% in 2007 !
Intre 1983-1985, 996 de copii au fost tratati in Franta cu hormoni de crestere (1698 pana in prezent), din care 111 au decedat « oficial » datorita MCJ care au contractat-o in urma tratamentelor.
Profesorul Yves Agid, citat de catre aparare a relatat insa numeroase cazuri « fericite » chiar inainte de 1983 !
Arnaud Honet, 15 ani, a inceput tratamentul in 1982.
Urmat de catre Christophe Hochedez-Prével (11 ani, 1,31m, 26 kilos), de catre Gilles Rampnoux (14 ani, 1,43 mètre) si de catre multi altii.
Tratamentul aplicat in aceste cazuri a condus la rezultate chiar neasteptat de bune.
El a prezentat in fata Curtii si « algoritmul » tratamenului folosit:
« Medicamentul este utilizat numai atunci cand deficitul in hormoni de crestere este inferior a 10 micrograme/ml, rezultat obtinut in cazul a doua teste efectuate de maniera independente.
In acest caz se recurge la un hormon somatotrope (somatrophine, cel mai des, umatrope) intr-o cantitate cuprinsa intre 0,4-0,7 unitati internationale/kg si pe saptamana, sub forma de 7 injectii sub piele, seara.
Copilul trebuie supravegheat apoi timp de 6 luni.
Tratamentul se opreste daca viteza de crestere este inferioara a 3 cm/an ».
_________________________________________________________________________
(*) Growth Hormone (GH, STH, somatropin sau somatotropinei, polypeptide) este un hormon secretat de către partea anterioară a glandei pituitare, care stimulează creşterea şi reproducerea de celule la om, precum şi la alte vertebrate.
La om, el are 191 de amino-acizi si este format din două poduri disulfides.
El constă dintr-un singur lant de 22 kDa (Kilo Dalton, unitate atomica de masa).
Când GH este sub forma de monomer este mai eficient decât sub formă de oligomer (deşi ambele tipuri sunt prezente în sânge).
GH are un timp de înjumătăţire de la 20 la 30 de minute.
Acest hormon secretat de antehipofiza (lobul anterior al hipofizei, glanda situata la baza creierului), asigura cresterea oaselor lungi si intervine in metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor.
In caz de boala hipofizara sau hipotalamica, survine uneori un deficit in somathormon (somatotrop).
La copil acest deficit se traduce printr-o inaltime mica.
La adult el se manifesta printr-o demineralizare osoasa.
Deficitul poate fi compensat prin injectii intramusculare zilnice de somathormon de sinteza.
In schimb, o secretie excesiva de somathormon cauzata de un adenom (tumora benigna) al hipofizei antreneaza o acromegalie (dezvoltare exagerata a oaselor fetei si ale extremitatilor membrelor) la adult si un gigantism la copil.
Sinonime: hormon somatotrop, somathormon, (GH, STH)
Doze mici de Hormoni de Crestere, cunoscuti mai mult pentru utilizarea lor de catre atleti, pot ajuta la tratarea unor complicatii ale SIDA, dar, recunosc medicii, cu efecte secundare importante.
Studiul, publicat in Jurnalul Asociatiei Medicale Americane (JAMA) in timpul celei de-a 17-a conferinte mondiale asupra SIDA din Mexico, arata ca injectiile cu o doza slaba de hormoni de crestere umani reduce depozitele de grasime din jurul organelor situate in abdomen.
Pacientii seropozitivi dezvolta depozite de grasime si au un nivel ridicat de colesterol, trigliceride si zahar in sange, ceea ce-i expune la riscuri cardio-vasculare.
Medicii spun ca este o consecinta a medicatiei anti-SIDA si a sistemului imunitar deficitar.
Rezultatele studiului publicat in JAMA subliniaza ca desi nu este un panaceu, hormonul de crestere poate folosi pacientilor cu HIV suferind de acumulari de grasime abdominale.
Studiul a inclus 55 de pacienti seropozitivi cu un procent mic de hormoni de crestere din care o jumatate au primit zilnic injectii cu hormoni de crestere, iar ceilalti au primit un placebo vreme de 18 luni.
Desi la doze mici efectele secundare nu sunt importante, dr Jeffrey Lennox, spacialist in Sida la Emory University, considera rezultatele „dezamagitoare”, transmite Yahoo Sante.
Variante industriale de hormoni de cresatere umani sunt utilizati de unii atleti pentru a-si umfla muschii si a pierde din grasime, dar singura indicatie medicala este diminuarea depozitelor de grasime la pacientii cu HIV si in tulburarile de crestere.
Riscurile de edeme ale tesuturilor sunt insa mai importante decat beneficiile.
(**) Hipofiza este o glandă mica (500 mg), situată median la baza creierului într-o cavitate a osului sfenoid denumită „şaua turcească”, posterior de chiasma optica.
Are trei lobi: anterior, intermediar şi posterior.
Lobul anterior împreunǎ cu cel intermediar alcǎtuiesc Adenohipofiza, iar cel posterior Neurohipofiza.
Adenohipofiza secretă hormonii tropi: hormonul de creştere - STH, prolactina - LTH, adrenocorticotropul - ACTH, gonadotropii FSH şi LH, hormonul melanocitostimulant (MSH), iar Neurohipofiza secretă vasopresina - ADH şi ocitocina.
"
EDVIGE & CRISTINA o "baza" a "spatiului" DCRI!
Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Corespondent de Presa, Paris, lxGrupul de Presa al Politiei Capitalei
Conform decretului din 14 octombrie 1991, « orice persoana fizica sau morala (juridica) care poate pune in pericol securitatea statului francez sau poate aduce « prejudicii » linistii si ordinii publice era fisata de catre serviciile franceze de informatii, RG (Informatiile Generale).
Decretul nu viza decat persoanele « majore », adica pe cei care au implinit 18 ani, iar fisierele RG nu puteau contine date despre originile rasiale ai celor in cauza, nici despre culoarea lor politica si nici despre orientarile lor sexuale !
Existau insa si exceptii in acest sens, numite ce catre RG, « derogatii »!
Conform decretului din 1 iulie 2008, care vizeaza reforma serviciilor franceze de informatii, prin fuziunea « la rece » (« fortata » !) dintre RG si DST (Directia de Supraveghere a Teritoriului) ia fiinta DCRI (Directia Centrala de Informatii Interne).
El da « nastere » la doua fisiere centrale de dimensiune devenite in scurt timp foarte « antipopulare » !
EDVIGE (Exploatarea Documentara si Valorizarea Informatiei Generale) care « largeste » fisierele RG in toate « directiile » si « sensurile » avand ca scop reducerea libertatilor democratice in Franta (fisarea celor considerati « antisociali » incepand cu varsta de 13 ani, starile lor civile, profesiile si coordonatele lor, informatii despre situatiile lor fiscale si patrimoniale, activitatile lor politice si sindicale, convingerile lor religioase, precum si excluderea orcarui drept de informare si de opozitie a cetateanului, etc.,) pentru mentinerea unei majoritati franceze « in lesa », in special ai celor « indisciplinati » !
CRISTINA (Centralizarea Informatiilor Interioare pentru Securitatea Teritoriului si a Intereslor Nationale), un fisier antiterorist, clasat secret de « aparare », deci secret de stat!
Astfel, DCRI poate fi « ratasat» matematic vorbind unui « spatiu infractional bidimensional », avand ca baza cele doua axe de coordonate ale sale EDVIGE si CRISTINA, in care fiecare individ poate fi « reperat » si « urmarit » riguros ca o particula pe traiectoria sa in mecanica !
Cele doua fisiere au si un punct comun « de intersectie »: amandoua sunt o consecinta directa a reformei serviciilor secrete franceze RG, conform decretului din 1 iulie 2008 !
Insa, daca EDVIGE este totusi « supus » (cel putin teoretic !) CNIL-ului (Comisia Nationale de Informatica si a Libertatilor), CRISTINA, ca secret de « aparare», este inaccesibil !
Pe 2 septembrie 2008, 94.690 de persoane marcante ale societatii civile franceze (112.312) pe 9 septembrie) si 712 de organizatii non-guvernamentale, asociatii tip lege 1901 (LDH-Ligue du Droit de l’Homme) si sindicate (printre care cele mai reprezentative in Franta: CGT-Confédération Général des Travailleurs si CFDT- Confédération Française du Travail) au semnat un document contestatar al « surorilor siameze » : EDVIGE & CRISTINA !
Avocatul Michel Pezet, fost comisar la CNIL, afirma intr-un document public in cadrul unei dezbateri, ca ele centralizeaza toate informatiile « susceptibile sa aduca prejudicii ordinii publice » !
Insa, dreptul administrativ afirma ca « ordinea publica » inseamna o buna « gestiune » a « securitatii cetateanului », respectiv, a « linistii publice » !
Ceva destul de vag si imprecis !
Intocmai, ceea ce permite evidentierea in aceste fisiere ale trasataturilor noastre fizice (antroperimetrice, biometrice), psihice, intelectuale, al comportamentului nostru in societate, inclusiv afilierea noastra la sindicate, informatiile fiscale, deplasarile pe care le efectuam in timp, informatii despre familiile nooastre, despre copii nostrii, antecedentele noastre judiciare, chiar si cele mai nesemnificative care nu sunt nici macar marcate in cazierul nostru judiciar, etc !
Cu alte cuvinte, EDVIGE & CRISTINA sunt un fel de fisiere « biografice » care centralizeaza toate datele despre noi, despre viata noastra, despre originile noastre sociale, rasiale, etnice, opiniile noastre politice si religioase, despre sexualitatea noastra, despre starea noastra de sanatate, ceea ce reprezinta o flagranta incalcare ale drepturilor noastre civive, ale drepturilor fundamentale ale omului, asa cum ne-au afirmat in interviurile lor, Houssein Bourgi, Presedintele Colectivului contra Omofobiei si pentru Egalitatea Drepturilor Cetatenesti, respectiv, Alain Weber, de la Liga Drepturilor Omului sau Jérôme Martinez, de la CIMADE (Comité Intermouvements auprès des Evacués) creat inca din 1939, cu toate ca Yann Padova, actualul Secretar General al CNIL-ului ne-a asigurat in conferinta sa de presa la sediul CNIL, ca datele despre starea de sanatate ai celor fisati, precum si orientarile lor sexuale, nu sunt marcate in fisierele EDVIGE decat in cazuri exceptionale !
Cu atat mai putin, figureaza si mentiunea « SDF » in cazul celor fara un domiciliu fix !
Este oare asa ?
Unii spun ca da ! Altii spun ca nu !
COMENTARIUL AUTORULUI
Consultand diverse personalitati marcante ale societatii civile, implicate direct sau indirect in problematica fisierelor EDVIGE & CRISTINA, cu toate ca majoritatea francezilor vom fi « fisati » pentru ca suntem un popor oarecum « indisciplinat », totusi, parerile sunt impartite !
Reputatul criminolog, Alain Bauer, expert in problemele de securitate interioara, afirma ca EDVIGE & CRISTINA, in esenta nu aduc nimic « nou » la « fondul » problemei ci numai la « forma » ei !
Pentru ca chiar inainte de crearea lor « oficiala » prin decretul de la 1 iulie 2008, « aceste fisiere deja existau » in baza de date ale RG-ului inca conform decretului din 14 octombrie 1991!
« In general, baza de date al RG-ului exista de cand exista statul, numai tehnologia se schimba », respectiv, « modul de stocare a informatiilor » a declarat Alain Bauer.
Pentru ca din documentele pe care le-am putut studia reiese ca minorii sunt « fisati » in Franta deja conform articolului 38 al unei ordonantei din 1945 !
Aici mentionam ca acest articol ar trebui suprimat sau cel putin modificat avand in vedere ca din ’45 configuratiile geo-politice ale « securitatii statului », precum si a « sigurantei nationale » s-a modificat considerabil !
Din contra, Michel Pezet, fostul comisar la CNIL, un specialist in culegerea datelor si informatiilor considera ca aceste fisiere « nu-si au locul intr-o democratie ca Franta », considerata drept una dintre tarile cele mai democratice, un simbol al democratiei, al libertatilor democratice, care respecta drepturile fundamentale ale omului.
Celebrul avocat penalist, Jean-Marc Fedida, merge mai departe, afirmand ca aceste fisiere « denota o suspiciune pronuntata si permanenta al unui stat de drept contra cetatenilor sai » !
Ceea ce cu alte cuvinte inseamna ca fiecare dintre noi constituie in fond o « sursa de pericol ».
Credem ca merita de mentionat si faptul ca o « fisare ordinara » exista si in Suedia, considerata de catre fidelii libertatilor democratice, o tara avansata democratic.
Aici, datele personale ale fiecarui individ sunt centralizate de catre serviciile fiscale si sunt accesibile tuturor, conform faimosului « principiu de transparenta » care dateaza inca din 1766 !
Acest lucru permite celor 9 milioane de suedezi sa obtina diverse informatii despre cunostinte, prieteni sau colegi de-ai lor !
Mai mult, despre patronii sau sefii lor !
Despre adresele lor, salariile lor, impozitele lor, averile lor sau chiar si despre antecedentele lor conjugale sau juridice.
Conform celor declarate de catre Jan Nissen, jurist-consultant in cadrul serviciilor fiscale suedeze, este suficienta in acest sens o cerere adresata conducerii Oficiului National de Impozite, fara mentiunea « cine suntem si de ce avem nevoie de acele informatii » !
Condamnata pe 6 iunie 2006 de catre CEJ (Curtea Europeana de Justitie), Suedia a creat la 1 ianuarie 2008 Comisia de Securitate si Protectia Integritatii care controleaza fisajul SĂPO (Serviciul de Siguranta-Săkerhetspolisen).
Desi interzis inca din 1969, o comisie parlamentara in 2007 a relevat faptul ca el continua sa fiseze opiniile politice, religioase ale persoanelor active in cadrul organizatiilor pacifiste, de extrema stanga sau in cadrul miscarilor neonaziste care din acest motiv nu au putut ocupa 401.127 de posturi considerate « sensibile » !
In SUA, cea mai mare « democratie » a lumii, dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, autoritatile si in special NSA (Agentia Nationala de Securitate), FBI si CIA au creat o serie de fisiere secrete inaccesibile « omului de rand » !
Din investigatiile pe care le-am facut, confirmat si de catre Caroline Fredrickson, directoarea ACLU (Asociatia Americana al Libertatilor Civice), organizatia ACLU a descoperit ca Politia din Maryland a supravegheat « de aproape » in mod secret, pe baza unui ordin « nescris » de la Casa Alba, militantii contra razboiului in Irak, precum si asociatiile care se opun pedepsei capitale in USA.
In cel putin 100.000 de cazuri (mai exact 103.221 dupa cercetarile noastre !) NSA a comis abuzuri sub pretextul luptei contra terorismului international, ceea ce i-a si dat de-altfel, puteri, practic, nelimitate.
Din ceea ce am putut afla, se pare ca in SUA exista 12 liste de supraveghere (watch list) secrete, in care sunt fisati 1.067.112 de personae, din care “official” numai 52.100 ar fi americani, restul fiind straini.
Noi credem ca sunt mai multi!
Insa, este aberant sa ne imaginam ca exista chiar si 52.100 de americani « potential teroristi » care vor sa-si distruga propria lor tara !
In sfarsit, fisierele EDVIGE & CRSIRINA prezinta sau nu un « pericol public » ?
NU si DA !
Nu, chiar daca ele contin toate datele noastre « biografice » !
Atat cele bune, cat si cele rele !
Dar numai daca ele sunt inaccesibile « omului de rand » !
Daca ele sunt « gestionate » corect, iar cei care au acces la ele sunt demni de incredere si au o moralitate ireprosabila !
In felul acesta ele pot contribui in mod eficace le securitatea interioara si la mentinerea « ordinii si a linistii publice » !
Da, in cazul in care ele pot ajunge in « maini necurate » ale unor personae sau grupuri de personae fizice, respectiv, morale (juridice) rau intentionate!
In acest caz vorbim de violarea vietii private!
Ele pot face obiectul unor santaje, manipulari atat in viata politica cat si in administratia de stat pentru ocuparea unor functii importante!
Mai mult, din cauza unor probleme avute in trecut, relativ minore, celui in cauza i se poate refuza un post de raspundere chiar si in sectorul privat!
Sau din contra, sub acelasi pretext el poate fi concediat.
In sfarsit, consecintele pot fi si dramatice daca date din aceste fisiere ajung la Serviciile Sociale (Biroul de Indemnizatii Sociale, Casa de alocatii Familiale, etc.)
POST SCRIPTUM
Majoritatea strainilor care traiesc in « lumea libera », in « mari democratii », sunt socati cand afla ca romanul de rand are un CNP (Cod Numeric Personal) « gravat » pe toate actele sale de identitate !
Multi dintre ei gandesc ca identificarea unui cetatean printr-un asemenea cod ar avea originea in trecutul regimului socialist pe care a « traversat » Romania dupa cel de-al doilea razboi mondial pana in decembrie 1989 !
Multi dintre ei insa habar n-au ca CNP-ul romanesc contine informatii infime in raport cu fisierele franceze EDVIGE si CRISTINA, sau « watch list »-ele americane stocate la NSA sau in arhivele FBI si CIA !
Un exemplu foarte concludent in acest sens este luarea de ostatec a unui psiholog de catre un detinut la Centrul de Detentie (Inchisoarea) Fleury-Mérogis (Essonne, aria metropolitana pariziana, coroana mare) in cursul zilei de luni, 1 septembrie 2008.
La caderea serii prin interventia GIGN (Grupul de Interventie de Elita a Jandarmeriei Nationale) detinutul este imobilizat fiind ranit la umar cu un foc de arma si internat ulterior, de urgenta, intr-un spital parizian din apropiere.
« Incidentul » pune in evidenta carentele sistemului carceral francez cu care se confrunta majoritatea centrelor franceze de detentie dar si eficacitatea informatiilor de care dispunea RG-ul, « stramosul » fisierelor EDVIGE & CRISTINA despre cel incarcerat !
Deplasandu-ma la fata locului si studiind dosarul « psihopatului » am ramas uimit de ceea ce se stia despre el in general si foarte uimit de ceea ce se stia despre el, in particular !
Legat de viata sa privata !
Si asta in ciuda faptului ca el se legitima cu o CNI (Carte Nationala de Identitate), fara CNP !
Iar fisierele EDVIGE & CRISTINA inca nu sunt « functionale », cel putin teoretic !
In urma unei anchete minutioase am aflat ca individul nu este singurul in aceasta situatie.
Ca, un raport ministerial datat inca din 2004 atrage atentia asupra faptului ca in mediul carceral francez, 81% dintre barbati si 72,5% dintre femei sufera de cel putin una, dar majoritatea de mai multe tipuri de tulburari psihice !
Printre ele : depresiunea (cca 40%), nevroza (cca 20%) si schizofrenia (cca 7%).
Procentul celor Inculpatii judecati iresponsabili a trecut de la cca 17% in 1980 la ceva mai putin de 0,17% in 2001 !
Iar numarul de achitari (non-lieux psychiatriques) din acest motiv a scazut de la 424 in 1990 la 203 in 2004.
Din cele 195 de inchisori (centre de arest preventiv, centre de detentie, etc.), numai 26 dispun de echipe de psihologi-psihiatri cu « timp complet » de activitate in cadrul serviciilor medico-psihologice regionale, printre care si Fleury-Mérogis.
EDVIGE & CRISTINA, o “baza” a “spatiului” DCRI!
Thomas CSINTA, Corespondent de Presa, Parism Grupul de Presa al Politiei Capitalei
Conform decretului din 14 octombrie 1991, « orice persoana fizica sau morala (juridica) care poate pune in pericol securitatea statului francez sau poate aduce « prejudicii » linistii si ordinii publice era fisata de catre serviciile franceze de informatii, RG (Informatiile Generale).
Decretul nu viza decat persoanele « majore », adica pe cei care au implinit 18 ani, iar fisierele RG nu puteau contine date despre originile rasiale ai celor in cauza, nici despre culoarea lor politica si nici despre orientarile lor sexuale !
Existau insa si exceptii in acest sens, numite ce catre RG, « derogatii »!
Conform decretului din 1 iulie 2008, care vizeaza reforma serviciilor franceze de informatii, prin fuziunea « la rece » (« fortata » !) dintre RG si DST (Directia de Supraveghere a Teritoriului) ia fiinta DCRI (Directia Centrala de Informatii Interne).
El da « nastere » la doua fisiere centrale de dimensiune devenite in scurt timp foarte « antipopulare » !
EDVIGE (Exploatarea Documentara si Valorizarea Informatiei Generale) care « largeste » fisierele RG in toate « directiile » si « sensurile » avand ca scop reducerea libertatilor democratice in Franta (fisarea celor considerati « antisociali » incepand cu varsta de 13 ani, starile lor civile, profesiile si coordonatele lor, informatii despre situatiile lor fiscale si patrimoniale, activitatile lor politice si sindicale, convingerile lor religioase, precum si excluderea orcarui drept de informare si de opozitie a cetateanului, etc.,) pentru mentinerea unei majoritati franceze « in lesa », in special ai celor « indisciplinati » !
CRISTINA (Centralizarea Informatiilor Interioare pentru Securitatea Teritoriului si a Intereslor Nationale), un fisier antiterorist, clasat secret de « aparare », deci secret de stat!
Astfel, DCRI poate fi « ratasat» matematic vorbind unui « spatiu infractional bidimensional », avand ca baza cele doua axe de coordonate ale sale EDVIGE si CRISTINA, in care fiecare individ poate fi « reperat » si « urmarit » riguros ca o particula pe traiectoria sa in mecanica !
Cele doua fisiere au si un punct comun « de intersectie »: amandoua sunt o consecinta directa a reformei serviciilor secrete franceze RG, conform decretului din 1 iulie 2008 !
Insa, daca EDVIGE este totusi « supus » (cel putin teoretic !) CNIL-ului (Comisia Nationale de Informatica si a Libertatilor), CRISTINA, ca secret de « aparare», este inaccesibil !
Pe 2 septembrie 2008, 94.690 de persoane marcante ale societatii civile franceze (112.312) pe 9 septembrie) si 712 de organizatii non-guvernamentale, asociatii tip lege 1901 (LDH-Ligue du Droit de l’Homme) si sindicate (printre care cele mai reprezentative in Franta: CGT-Confédération Général des Travailleurs si CFDT- Confédération Française du Travail) au semnat un document contestatar al « surorilor siameze » : EDVIGE & CRISTINA !
Avocatul Michel Pezet, fost comisar la CNIL, afirma intr-un document public in cadrul unei dezbateri, ca ele centralizeaza toate informatiile « susceptibile sa aduca prejudicii ordinii publice » !
Insa, dreptul administrativ afirma ca « ordinea publica » inseamna o buna « gestiune » a « securitatii cetateanului », respectiv, a « linistii publice » !
Ceva destul de vag si imprecis !
Intocmai, ceea ce permite evidentierea in aceste fisiere ale trasataturilor noastre fizice (antroperimetrice, biometrice), psihice, intelectuale, al comportamentului nostru in societate, inclusiv afilierea noastra la sindicate, informatiile fiscale, deplasarile pe care le efectuam in timp, informatii despre familiile nooastre, despre copii nostrii, antecedentele noastre judiciare, chiar si cele mai nesemnificative care nu sunt nici macar marcate in cazierul nostru judiciar, etc !
Cu alte cuvinte, EDVIGE & CRISTINA sunt un fel de fisiere « biografice » care centralizeaza toate datele despre noi, despre viata noastra, despre originile noastre sociale, rasiale, etnice, opiniile noastre politice si religioase, despre sexualitatea noastra, despre starea noastra de sanatate, ceea ce reprezinta o flagranta incalcare ale drepturilor noastre civive, ale drepturilor fundamentale ale omului, asa cum ne-au afirmat in interviurile lor, Houssein Bourgi, Presedintele Colectivului contra Omofobiei si pentru Egalitatea Drepturilor Cetatenesti, respectiv, Alain Weber, de la Liga Drepturilor Omului sau Jérôme Martinez, de la CIMADE (Comité Intermouvements auprès des Evacués) creat inca din 1939, cu toate ca Yann Padova, actualul Secretar General al CNIL-ului ne-a asigurat in conferinta sa de presa la sediul CNIL, ca datele despre starea de sanatate ai celor fisati, precum si orientarile lor sexuale, nu sunt marcate in fisierele EDVIGE decat in cazuri exceptionale !
Cu atat mai putin, figureaza si mentiunea « SDF » in cazul celor fara un domiciliu fix !
Este oare asa ?
Unii spun ca da ! Altii spun ca nu !
COMENTARIUL AUTORULUI
Consultand diverse personalitati marcante ale societatii civile, implicate direct sau indirect in problematica fisierelor EDVIGE & CRISTINA, cu toate ca majoritatea francezilor vom fi « fisati » pentru ca suntem un popor oarecum « indisciplinat », totusi, parerile sunt impartite !
Reputatul criminolog, Alain Bauer, expert in problemele de securitate interioara, afirma ca EDVIGE & CRISTINA, in esenta nu aduc nimic « nou » la « fondul » problemei ci numai la « forma » ei !
Pentru ca chiar inainte de crearea lor « oficiala » prin decretul de la 1 iulie 2008, « aceste fisiere deja existau » in baza de date ale RG-ului inca conform decretului din 14 octombrie 1991!
« In general, baza de date al RG-ului exista de cand exista statul, numai tehnologia se schimba », respectiv, « modul de stocare a informatiilor » a declarat Alain Bauer.
Pentru ca din documentele pe care le-am putut studia reiese ca minorii sunt « fisati » in Franta deja conform articolului 38 al unei ordonantei din 1945 !
Aici mentionam ca acest articol ar trebui suprimat sau cel putin modificat avand in vedere ca din ’45 configuratiile geo-politice ale « securitatii statului », precum si a « sigurantei nationale » s-a modificat considerabil !
Din contra, Michel Pezet, fostul comisar la CNIL, un specialist in culegerea datelor si informatiilor considera ca aceste fisiere « nu-si au locul intr-o democratie ca Franta », considerata drept una dintre tarile cele mai democratice, un simbol al democratiei, al libertatilor democratice, care respecta drepturile fundamentale ale omului.
Celebrul avocat penalist, Jean-Marc Fedida, merge mai departe, afirmand ca aceste fisiere « denota o suspiciune pronuntata si permanenta al unui stat de drept contra cetatenilor sai » !
Ceea ce cu alte cuvinte inseamna ca fiecare dintre noi constituie in fond o « sursa de pericol ».
Credem ca merita de mentionat si faptul ca o « fisare ordinara » exista si in Suedia, considerata de catre fidelii libertatilor democratice, o tara avansata democratic.
Aici, datele personale ale fiecarui individ sunt centralizate de catre serviciile fiscale si sunt accesibile tuturor, conform faimosului « principiu de transparenta » care dateaza inca din 1766 !
Acest lucru permite celor 9 milioane de suedezi sa obtina diverse informatii despre cunostinte, prieteni sau colegi de-ai lor !
Mai mult, despre patronii sau sefii lor !
Despre adresele lor, salariile lor, impozitele lor, averile lor sau chiar si despre antecedentele lor conjugale sau juridice.
Conform celor declarate de catre Jan Nissen, jurist-consultant in cadrul serviciilor fiscale suedeze, este suficienta in acest sens o cerere adresata conducerii Oficiului National de Impozite, fara mentiunea « cine suntem si de ce avem nevoie de acele informatii » !
Condamnata pe 6 iunie 2006 de catre CEJ (Curtea Europeana de Justitie), Suedia a creat la 1 ianuarie 2008 Comisia de Securitate si Protectia Integritatii care controleaza fisajul SĂPO (Serviciul de Siguranta-Săkerhetspolisen).
Desi interzis inca din 1969, o comisie parlamentara in 2007 a relevat faptul ca el continua sa fiseze opiniile politice, religioase ale persoanelor active in cadrul organizatiilor pacifiste, de extrema stanga sau in cadrul miscarilor neonaziste care din acest motiv nu au putut ocupa 401.127 de posturi considerate « sensibile » !
In SUA, cea mai mare « democratie » a lumii, dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, autoritatile si in special NSA (Agentia Nationala de Securitate), FBI si CIA au creat o serie de fisiere secrete inaccesibile « omului de rand » !
Din investigatiile pe care le-am facut, confirmat si de catre Caroline Fredrickson, directoarea ACLU (Asociatia Americana al Libertatilor Civice), organizatia ACLU a descoperit ca Politia din Maryland a supravegheat « de aproape » in mod secret, pe baza unui ordin « nescris » de la Casa Alba, militantii contra razboiului in Irak, precum si asociatiile care se opun pedepsei capitale in USA.
In cel putin 100.000 de cazuri (mai exact 103.221 dupa cercetarile noastre !) NSA a comis abuzuri sub pretextul luptei contra terorismului international, ceea ce i-a si dat de-altfel, puteri, practic, nelimitate.
Din ceea ce am putut afla, se pare ca in SUA exista 12 liste de supraveghere (watch list) secrete, in care sunt fisati 1.067.112 de personae, din care “official” numai 52.100 ar fi americani, restul fiind straini.
Noi credem ca sunt mai multi!
Insa, este aberant sa ne imaginam ca exista chiar si 52.100 de americani « potential teroristi » care vor sa-si distruga propria lor tara !
In sfarsit, fisierele EDVIGE & CRSIRINA prezinta sau nu un « pericol public » ?
NU si DA !
Nu, chiar daca ele contin toate datele noastre « biografice » !
Atat cele bune, cat si cele rele !
Dar numai daca ele sunt inaccesibile « omului de rand » !
Daca ele sunt « gestionate » corect, iar cei care au acces la ele sunt demni de incredere si au o moralitate ireprosabila !
In felul acesta ele pot contribui in mod eficace le securitatea interioara si la mentinerea « ordinii si a linistii publice » !
Da, in cazul in care ele pot ajunge in « maini necurate » ale unor personae sau grupuri de personae fizice, respectiv, morale (juridice) rau intentionate!
In acest caz vorbim de violarea vietii private!
Ele pot face obiectul unor santaje, manipulari atat in viata politica cat si in administratia de stat pentru ocuparea unor functii importante!
Mai mult, din cauza unor probleme avute in trecut, relativ minore, celui in cauza i se poate refuza un post de raspundere chiar si in sectorul privat!
Sau din contra, sub acelasi pretext el poate fi concediat.
In sfarsit, consecintele pot fi si dramatice daca date din aceste fisiere ajung la Serviciile Sociale (Biroul de Indemnizatii Sociale, Casa de alocatii Familiale, etc.)
POST SCRIPTUM
Majoritatea strainilor care traiesc in « lumea libera », in « mari democratii », sunt socati cand afla ca romanul de rand are un CNP (Cod Numeric Personal) « gravat » pe toate actele sale de identitate !
Multi dintre ei gandesc ca identificarea unui cetatean printr-un asemenea cod ar avea originea in trecutul regimului socialist pe care a « traversat » Romania dupa cel de-al doilea razboi mondial pana in decembrie 1989 !
Multi dintre ei insa habar n-au ca CNP-ul romanesc contine informatii infime in raport cu fisierele franceze EDVIGE si CRISTINA, sau « watch list »-ele americane stocate la NSA sau in arhivele FBI si CIA !
Un exemplu foarte concludent in acest sens este luarea de ostatec a unui psiholog de catre un detinut la Centrul de Detentie (Inchisoarea) Fleury-Mérogis (Essonne, aria metropolitana pariziana, coroana mare) in cursul zilei de luni, 1 septembrie 2008.
La caderea serii prin interventia GIGN (Grupul de Interventie de Elita a Jandarmeriei Nationale) detinutul este imobilizat fiind ranit la umar cu un foc de arma si internat ulterior, de urgenta, intr-un spital parizian din apropiere.
« Incidentul » pune in evidenta carentele sistemului carceral francez cu care se confrunta majoritatea centrelor franceze de detentie dar si eficacitatea informatiilor de care dispunea RG-ul, « stramosul » fisierelor EDVIGE & CRISTINA despre cel incarcerat !
Deplasandu-ma la fata locului si studiind dosarul « psihopatului » am ramas uimit de ceea ce se stia despre el in general si foarte uimit de ceea ce se stia despre el, in particular !
Legat de viata sa privata !
Si asta in ciuda faptului ca el se legitima cu o CNI (Carte Nationala de Identitate), fara CNP !
Iar fisierele EDVIGE & CRISTINA inca nu sunt « functionale », cel putin teoretic !
In urma unei anchete minutioase am aflat ca individul nu este singurul in aceasta situatie.
Ca, un raport ministerial datat inca din 2004 atrage atentia asupra faptului ca in mediul carceral francez, 81% dintre barbati si 72,5% dintre femei sufera de cel putin una, dar majoritatea de mai multe tipuri de tulburari psihice !
Printre ele : depresiunea (cca 40%), nevroza (cca 20%) si schizofrenia (cca 7%).
Procentul celor Inculpatii judecati iresponsabili a trecut de la cca 17% in 1980 la ceva mai putin de 0,17% in 2001 !
Iar numarul de achitari (non-lieux psychiatriques) din acest motiv a scazut de la 424 in 1990 la 203 in 2004.
Din cele 195 de inchisori (centre de arest preventiv, centre de detentie, etc.), numai 26 dispun de echipe de psihologi-psihiatri cu « timp complet » de activitate in cadrul serviciilor medico-psihologice regionale, printre care si Fleury-Mérogis.
“Evadare” in infern! !
Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatii Criminale
Atasat de Presa, Paris
Grupul de Presa al Politiei Capitalei si Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (OADO)
In memoriam Erick CROUZET (*)
1998 - 2008
In ciuda unor masuri de precautie care au fost adoptate inca de la inceputul acestui secol in centrele franceze private de liberetate (inchisori, centere de retentie-detentie, centre de arest preventiv, centre de reeducare, inclusiv cele pentru prevenirea delincventei juvenile, etc), numarul celor care isi pun capat zilelor in aceste institutii ramane impresionant de mare !
Conform unor investigatii pe care le-am efectuat in acest dosar se pare ca spectrul grafului triunghiular orientat, construit cu cele trei noduri, Legislatorul si Administratia Penitenciara, pe de o parte si factorii de decizie ai Societatii Civile pe de alta parte, este o multime vida !
Cu alte cuvinte, stabilitatea lui este serios compromisa, datorita unor carente si disfunctii la nivelul
intregului sistem si ai canalelor sale de comunicare<
PREAMBUL
Conform unor documente pe care le-am putut studia, accesibile mai mult sau mai putin marelui public, reiese ca numarul de sinucideri in centrele franceze private de libertate era intr-o « usoara » scadere, cca 23% intr-un an !
Astfel, raportandu-ne la ultimii ani, daca numarul celor care s-au sinucis in inchisori era de 120 (adulti si minori, din care 114 in detentie in urma unei condamnari ramase definitive, respectiv arest preventiv si 6 in semi-libertate sau libertate condtionata) in 2003, numarul lor a scazut la 115 (109 in centre private de libertate si 6 in afara acestor centre) in 2004, pentru ca prin iunie 2005 numarul lor sa fie « numai » 53 (49 in centre private de libertate si 4 in exterior) !
Din pacate insa, chiar si cu aceste rate de 209 de sinucideri la 100.000 de locuitori al mediului carceral in 2004, respectiv 193 in 2003, Franta, una dintre marile puteri economice si politice, respectiv una dintre marile democratii in lume, ramane tara in care rata sinuciderii in randul populatiei penale este cea mai ridicata !
Si acest fenomen social, in principiu, este de cca 6,4 - 6,5 ori mai mare in randul celor privati de liberate, decat in randul populatiei generale !
Intr-un raport datat din 4 iulie 2005, Patrice Molle pe atunci Directorul AP (Administratiei Penitenciare), desi recunostea ca Franta era una dintre tarile cu cea mai mare rata de siuncideri in randul populatiei penale, nu se putea abtine sa nu mentioneze in acel document rezultatele pozitive pe care le-a obtinut in reducerea « semnificativa » a acestei rate, utilizand metode « proprii » care favorizau prevenirea lor !
Initiata in 1967, PPSMC (Programul de Prevenire al Suicidului in Mediul Carceral) a « suferit » o serie de modificari de-a lungul timpului, mai mult sau mai putin coerente, mai mult sau mai putin eficace, care astazi dupa 40 de ani de existenta a devenit un adevarat dezastru !
Pentru ca anul acesta, pana azi, momentul in care redactam acest articol, exact 93 de persoane si-au pus capat zilelor in mediul carceral francez (94 in 2006, 96 in 2007), iar anual numarul minorilor este in permanenta crestere !
In plus, conform documentelor OIP (Observatorul International al Inchisorilor), cifrele indica si o crestere de proportii : 27% fata de octombrie 2007!
Ca atat mai mult cu cat in decembrie 2003, Profesorul Jean-Louis Terra, Seful Serviciului de Psihiatrie al Centrului Spitalicesc « Le Vinatier » de la Bron (Lyon) in raportul sau de 235 de pagini adresat Ministrului de Justitie elabora o « reforma » capabila sa reduca in cinci ani (pana in decembrie 2008 !) rata sinuciderii in mediul carceral cu cel putin 20% !
Materialul a fost solicitat pe de o parte de catre Dominique Perben, pe atunci Ministrul Justitiei, iar pe de alta parte de catre Jean-François Mattei, Ministrul Sanatatii si al Familiei, care alertati la randul lor de catre AP, faceau cunoscut intr-o scrisoare confidentiala lui Jean-Louis Terra ca numarul de sinucideri in randul populatiei penale in ultimii 20 de ani creste constant de maniera regulata, trecand de la 39 in 1980 la peste 100 (intre 100-140) anual, astfel incat rata de siuncideri a trecut de la 10 in 1980, la 24 in 1999, respectiv la 21,6 in 2001 pentru fiecare 10.000 de detinuti.
Mai exact, in principiu, in cursul anilor’80 rata de sinucideri pentru 100.000 de persoane al populatiei carcerale trecuse de la 101 la 135, apoi de la 125 la 239 in anii’ 90, ajungand la 252 in 1996, pentru ca intre anii 2000-2006 sa oscleze intre 193-244.
Din acest motiv, inca din 1996 are loc crearea unei misiuni interdisciplinare avand ca scop prevenirea actului de suicid in mediul carceral, in urma careia in 1997 un program experimental este lansat, testat ulterior in 11 centre penitenciare, conform circularei din 29 mai 1998, completata cu cea din 6 aprilie 2002.
Studiile aprofundate pe care le-am efectuat legate de acest fenomen ne permit sa atragem atentia asupra faptului ca inca inainte de elaborarea raportului Profesorului J.-L. Terra, existau deja o serie de metode preventive eficace utilizate cu succes in tarile UE sau in tarile nord-americane cum ar fi : controlul detinutului de 4-8 ori/ora sau supravegherea lui de catre ceilalti detinuti cu care era incarcerat in celule duble, triple, cuadruple (Belgia, Canada, Spania), supraveghere video permanenta (Canada-Quebec), control medical periodic, respectiv, utilizarea lenjeriei de corp si de pat de unica folosinta (Italia), contact permanent intre detinutii « fragili » psihic si responsabilul programului de prevenire al sinuciderilor in mediul carceral (SUA), adaptarea mobilierului si retragerea din celula a tuturor obiectelor care ar putea fi utilizate in cazul sinuciderilor (Olanda), control sistematic (arbitrar !) ai detinutilor predispusi la siuncideri de catre personalul serviciului psiho-social al inchisorii (Austria), favorizarea contactelor cu membri familiei din exterior (Italia, Olanda, Spania- unde in cazul decesului detinutului centrul penitenciar este obligat sa plateasca familiei acestuia o despagubire sub forma de indemnizatie, cuprinsa intre 30.000-70.000 de euro !)
Credem ca merita sa semnalam si faptul ca in SUA, tara cu o democratie foarte avansata dar si o ridicata rata a « inflatiei » carcerale (peste 2.000.000 de detinuti), sinuciderile in inchisorile federale (cu regim de detentie sever) nu depasesc pe cele ale populatiei generale (din exterior), adica in jur de 12-13% la 100.000 de locuitori !
O rata care este aproximativ cu 18-20% mai scazuta decat cea din mediul carceral francez si 13-15% mai scazuta decat cea in randul populatiei generale.
APROFUNDAREA DOSARULUI
Pentru a crea o imagine mai clara despre fenomenul de suicid cu care se confrunta populatia penala in centrele franceze de detentie (penitenciare) precum si evolutia lui in timp, ne permitem sa facem apel la o serie de statistici care reprezinta rodul unei munci laborioase pornind de la documente aflate in arhivele AP, respectiv, ale Ministerului de Justitie, pe de o parte si confruntarea lor cu realitatea de pe « teren », respectiv, reactualizarea lor, pe de alta parte.
In numeroase situatii am reusit sa intram in contact chiar cu detinuti « candidati » la suicid sau cei care au esuat in demersul lor in ciuda unor repetate tentative.
Revenind la statisticile prezentate anterior remarcam ca in 2002 numarul de siuncideri in centrele franceze de detentie era de 122 si 104 in 2001 !
Este practic perioada in care s-a inregistrat o « usoara » crestere a lor, fata de anii urmatori, 2003-2005, in care asistam la o descrestere a fenomenului asa cum am mai mentionat!
Asta in conditiile in care numarul sinuciderilor era de 39 in 1980 si 59 in 1990!
Un numar mai ridicat, 136 de sinucideri a fost inregistrat in 1996 !
Acest numar este raportat la populatia penala medie care a crescut cu 11% in 2002 fata de 2001, adica, trecand de la 48.318, la 53.510.
Astfel, rata de siuncideri era de 21,5% in 2001, fata de 22,8% in 2002.
In schimb, pentru 67.308 de detinuti incarcerati in 2001, numarul de 104 de siuncideri ne conduce la o rata de 1,54, fata de 81.533 in 2002, cu o rata de 1,49 pentru fiecare o mie de persoane a populatiei penale.
Ceea ce in fond este o descrestere « sensibila », tanand cont si de faptul ca populatia penala a crescut cu 33,7% la 1 ianuarie 2001 fata de 37,6% la 1 ianuarie 2003 !
Studiul nostru efectuat in legatura cu decesul celor 226 de detinuti intre 2001-2002 ne conduce la concluzia ca: 23,9% dintre ei au decedat intre orele 05h00 si orele 07h00, iar 22% intre orele 15h00 si 17h00, in timpul plimbarilor cotidiene (« recreatiei »), majoritatea deceselor avand loc la inceputul saptamanii, cele mai putine fiind inregistrate duminica.
Lunile cu cele mai mari rate de siuncideri fiind august-septembrie, iar locul preferat de detinuti este celula (in peste 80% din cazuri).
In cca 52% din cazuri detinutii erau incarcerati singuri in celula, iar in 48% erau incarcerati cu un alt detinut !
In acest ultim caz, cu rare exceptii (0,9%) sinuciderile au fost comise in absenta co-detinutului, fie in timpul plimbarilor zilnice, fie in timpul somnului !
O rata de 11% de siuncideri a fost inregistrata in QD (Cartier Disciplinar), adica 24 !
Aceasta rata este intr-o « usoara » scadere fata de 1998-1999 cand 40 de detinuti s-au sinucis adica 16,6% din totalul celor incarcerati in QD, rezervat celor care au comis abateri disciplinare grave si foarte grave in mediul carceral dar si prevenitilor, izolati de restul detinutilor, deja condamnati.
Avand in vedere ca sunt in acheta judiciara, in asteptarea procesului si a sentintei, prevenitii, se afla in general sub o presiune psihologica de exceptie ceea ce deseori۟ are ca efect siunciderea !
Dintre cei 24 de detinuti care s-au sinucis in QD, 7 erau preveniti!
In peste 92% din cazuri mijlocul utilizat de catre detinuti pentru sinucidere este spanzuratoarea !
Intoxicatia cu medicamente a scazut substantial dupa 1998-1999 la cca 3,5% de la 7,1%.
Dintre cei 226 de detinuti care s-au sinucis in perioada 2001-2002, 197 era barbati si numai 9 erau femei.
Insa rata sinuciderii in randul femeilor era sensibil mai mare : 26,2% ! (fata de 23,9% in randul barbatilor).
Ceea ce este de trei ori mai mare fata de numarul de sinucideri in randul populatiei generale : 8,8 pentru fiecare 10.000 de femei (dar 27,1 in randul barbatilor).
Pentru o populatie penala de 48.594 de persoane, rata de siuncideri era de 23,3 pentru fiecare 10.000 ceea ce este o « usoara » crestere fata de anii precedenti.
Dintre ei, 81% erau francezi si restul straini (19%), iar cele mai multe sinucideri, 71 au fost consemnate in transele de varsta 21-30 de ani si 66 in 31-40 de ani, fata de 12 pana la 21 de ani si 10 peste 60 de ani !
In transa de varsta 40-50 de ani am putut identifica 49 de decedati, fata de numai 18 in cea de 50-60 de ani.
Studiile efectuate ne arata si faptul ca varsta medie ai celor care s-au sinucis (36,3 ani) era reprezentativa varstei medii a populatiei carcerale (34,2 ani).
In plus, din cei 226 de decedati, 107 erau preveniti (aflati in ancheta, in asteptarea sentintei de judecata), adica 47,3% si 119 condamnati (definitiv), adica, 52,7%, ceea ce arata un fel de « echilibru » in comiterea acestui act in sanul populatiei penale.
In ceea ce priveste procedura juridica, 61,3% dintre ei erau in « Corectional » (pedepse relativ mici, completul de judecata fiind compus din trei magistrati) si restul de 38,7% in « Criminal » (pedepse lungi de inchisoare, inclusiv inchisoare pe viata, completul de judecata fiind compus din 12 membri : trei magistrati si 9 jurati alesi la intamplare de pe listele electorale), ceea ce este oarecum surprinzator !
Cu toate ca in randul prevenitilor numarul de sinucideri ai celor aflati in procedura criminala (42,2) pentru fiecare 10.000 de persoane (ai celor aflati in procedura corectionala 19,9), era considerabil mai mare decat in randul celor condamnati (18,3).
Rata cea mai mare de sinucidere 45,7 pentru fiecare 10.000 de persoane este inregistrata in cazul pedepselor lungi (peste 20 de ani), care depaseste de doua ori cele pana la 6 luni (21,4) si de doua ori si jumatate cele ale ansamblului celor condamnati (18,3)
Din investigatiile facute reiese si faptul ca rata cea mai mare de siuncidere in cadrul procedurii criminale este in randul celor condamnati pentru crima de sange (omor prin imprudenta, asasinat, paricid, infanticid) pentru ca ea este de 77,2 pentru fiecare 10.000 de persoane ai populatiei penale, (cu atat mai mult cu cat ei nu reprezinta decat 23% dintre cei care s-au sinucis si nereprezentand decat 10% din populatia carcerala), fata de cei condamnati pentru viol asupra adultului 46,1 si viol asupra minorului 23,9 sau agresiune cu violenta cu circumstante agravante 52,2 si jaf armat 26,4 !
Printre factorii principali de risc la cei care se sinucid putem mentiona : ruptura relatiei de cuplu (peste 11% dintre cei incarcerati sunt « abandonati » de catre sot/sotie in prima luna de detentie), departarea fata de resedinta cuplului/familiei (ceea ce reduce considerabil vizitele celor apropiati), izolarea detinutului in QD, QHS (Cartier de Inalta Securitate) sau QI (Cartier de Izolare) in care au loc cca 10-17% din totalul sinuciderilor, « socul carceral » (9% dintre sinucideri sunt comise in prima saptamana, 17% in prima luna si 34% in primele trei luni de incarcerare), condamnarea (12,6% de detinuti se sinucid in prima luna de la condamnarea lor, 50% in primul an, in special in cazul unei condamnari neasteptate cum ar fi inchisoarea pe viata), transferul/transferurile repetate dintr-un centru de detentie in altul (« dezradacinarea », in special ai celor care executa pedepse lungi de inchisoare ridica o serioasa problema), refuzul repetat al unei eliberari conditionate/semi-libertati sub control judiciar, liberarea (27% dintre sinucigasi, in special cei care au executat pedepse foarte lungi private de libertate, fara familie, fara ajutor, in exterior se simt « ai nimanui »).
Este interesant de remarcat si faptul ca printre cei 226 de detinuti care s-au sinucis intre 2001-2002 in centrele franceze private de libertate, 59 erau « identificati » de catre serviciile abilitate ale AP ca « sinucigasi », 68 « fragili » (55 fragili, agresivi, depresivi, dar fara a fi sinucigasi, 13 fragili, agresivi, depresivi, cu tendinta de automutilare), iar 95 au fost «considerati» de catre aceleasi servicii abilitate ale AP ca persoane « fara probleme psihice» !
In 34% din cazuri s-au luat masuri de supraveghere « speciala », in 12% impartirea celulei cu un alt detinut « sanatos » psihic, in 15,3% tratament psihiatric sistematic si in 3,4% izolarea lui totala !
In celelate cazuri au fost luate simultan cel putin doua masuri.
In sfarsit, daca printre femeile incarcerate, 55% au comis cel putin o tentativa de siuncidere, in randul barbatilor numai jumatate (27%) au recurs la acest act !
Frecventa consemnata ar fi in medie de cca 3 tentative de sinucidere/detinut.
In general, peste jumatate (51,9%) dintre cei care urmeaza a fi incarcerati se gandesc la o tentativa de sinucidere, fata de numai 10% in randul populatiei generale.
Numarul automutilarilor a trecut in ultimii ani de la 793 in 2002 la 983 in 2004, ajungand la 1021 in 2007.
Si greva foamei a inregistrat in ultimul timp o crestere de 25%!
In ceea ce priveste tentativele de sinucidere (TS) au fost in medie in crestere cu 10%, intre anii 2003 (786) - 2004 (757) in raport cu perioada 2001 (704) – 2002 (709).
Intre anii 2006-2007 numarul lor a depasit 1000.
In ceea ce priveste sinuciderile in centrele franceze private de libertate in prezent, o noua dezbatere publica a fost lansata in cursul lunii trecute de catre serviciile abilitate ale AP si Rachida Dati, Ministrul Justitiei, in urma sinuciderii lui L. Nabil, un minor de 16 ani de origine franco-algeriana, luni, pe 6 octombrie, in jurul orelor 21h30, in QP-ul (Cartier Penitenciar) de la Metz-Queuleu (Moselle).
Arestat cu patru zile in urma, el este imediat incarcerat, dupa ce a fost condamnat la sase luni de inchisoare pentru trafic de stupefiante si conducere fara permis pe 17 septembrie.
O « reuniune de rugaciune » a fost organizata dupa masa la Behren-lès-Forbach (Moselle), Nabil urmand sa fie inmormantat ulterior la Tlemcen (nord-vestul Algeriei).
Aceasta dezbatere a inceput sa ia proportii alarmante atunci cand un alt minor de aceasi varsta, P. Nordine, a comis o tentativa de sinucidere in noaptea de 8 catre 9 octombrie la numai doua zile de la transferul lui de la Metz-Queuleu la Centrul Penitenciar l'Elsau din Strasbourg (Bas-Rhin).
Internat in stare critica la CHU Strasbourg-Hautepierre (Spital Universitar de Urgenta), dupa o coma profunda, adolescentul a decedat !
Merita sa semnalam ca miercuri L. Nabil a incercat sa comita o tentativa de siuncidere, taiandu-si venele, dar descoperit in timp util de catre supraveghetori, a fost salvat.
Insa, in jurul orelor 14h00, joi, 9 octobrie, el a fost descoperit, spanzurat cu un cearceaf in cartierul minorilor.
Vineri, inca starea lui era considerata « crtica » de catre personalul medical in grija caruia se afla la spital.
El a fost incarcerat in decembrie 2006 pentru o serie de infractiuni (furt cu violenta, trafic de stupefiante, etc).
Liberabil pe 13 februarie 2010, el urma sa fie rejudecat in doua dosare penale « grele » de catre Curtea de Apel de la Metz iar in cursul anului (2008) a facut obiectul mai multor transferuri pentru « dificultati disciplinare » !
In cursul lunii martie 2008 el a mai fost incarcerat la Strasbourg, ia din declaratiile lui Jacques Louvel, reiese ca el a fost « corect incadrat » in aceasta institutie, cu toate ca esuase deja inca in doua sau trei tentative de sinucidere iar in noaptea de sambata catre duminica ar fi incercat deja sa se spanzure, conform celor sustinute de catre Nicolas Lickteig, secretarul regional adjunct al UGSP-CGT (Sindicatul CGT-Penitenciar).
Ancheta administrativa in aceste dosare, dupa audierea timp de trei ore, seara pe 9 octombrie a patru magistrati, printre care si Procurorul Republicii de la Sarreguemines, Jacques Louvel, precum si substitutul de procuror Olivier Glady care a ordonat executarea pedepselor, patru functionari de la AP si un medic, la Curtea de Apel de la Metz, nu a relevat nimic in neregula in ceea ce priveste procedura de incarcerare a lui L. Nabil, si nici in legatura cu transferul fostului sau coleg de celula P. Nordine de la Metz-Queuleu la Strasbourg, conform celor declarate de catre André Ride, Inspector General la IGSJ (Inspectia Generala ale Serviciilor Judiciare)
Nabil si Nordine, sunt din pacate « urmasii tristi» ai lui Julien in primele 10 luni ale anului, care si el la randul lui s-a siuncis ceva mai devreme la EPM Meyzieu, in februarie 2008 !
In 2007, din investigatiile pe care le-am facut ar reiesi ca dintre cei 780 de minori incarcerati, 72 au comis tentative de sinucidere, incercand sa-si puna capat zilelor !
Adica, aproape 10 tentative la fiecare 100 de detinuti, fata de 0,25 de minori aflati in libertate !
Daca in randul tineretului (in special al minorilor!) riscul de sinucidere este de cca 40 de ori mai mare ca in randul celor incarcerati, este numai pentru ca inchisoarea nu ofera alte perspective decat « moartea sociala, fizica si biologica » (Kamel, Centrul Penitenciar Aiton, 1998)
Cu toate acestea, din informatiile pe care le detinem in legatura cu aceasta ancheta, Rachida Dati, considera ca magistratii au gresit in legatura cu modul de incarcerare ai celor doi minori si luarea unor sanctiuni contra lor nu este exclusa !
Dorind sa reformeze ordonanta din 1945 in ceea ce priveste justitia referitoare la minori, ea a insarcinat mai multe comisii specializate sa reflecteze asupra acestui subiect.
Reforma incearca sa materializeze o promisiune din timpul campaniei prezidentiale a lui Sarko (Niclas Sarkozy) in 2007 privind tratamentul juridic al minorilor, instaurand o varsta « minima » a « raspunderii penale », incepand de la care pedeapsa penala si incarcerarea sunt posibile.
Pentru momement, Codul Penal francez nu prevede o aseama « varsta » si leaga responsabilitatea penala de « discernamantul » minorului, caz par caz.
Sub varsta de 13 ani insa legea nu prevede decat sanctiuni educative !
Mentionam insa ca desi Metz-Queuleu este considerat o inchisoare « model », minorul decedat, L. Nabil este al patrulea care se sinucide in ultimele cinci luni ale acestui an in aceasta institutie penitenciara !
Iar colegul sau de celula, P. Nordine, este cel de-al cincilea care provine tot de la aceasi institutie penitenciara.
In niciuna dintre institutiile penitenciare de mai sus nu se poate vorbi de « suprapopoulare » !
Din cele 26 de locuri rezervate minorilor, numai 11 erau ocupate la Metz-Queuleu si din 38 numai 21 la Strasbourg-Elsau.
Minorii erau supravegheati de catre patru, respectiv sapte gardieni.
Conform unor cercetari pe care le-am lansat in acest dosar cu ajutorul lui Dominique Boh-Petit, delegatul regional al Observatorului International al Inchisorilor, se pare ca intre cele doua sinucideri ar exista o legatura.
O ancheta efectuata in cartierul minorilor de la Metz-Queuleu ne conduce la ipoteza ca cei doi minori nu ar fi vrut sa fie separati, ceea ce s-a intamplat fara voia lor luni seara la orele 20h30 !
Secretarul regional de la sindicatul CGT–Penitenciare (Confederatia Generala a Muncitorilor din Penitenciare), Carlo di Egidio, din contra, sustine ca L. Nabil s-ar fi sunucis pentru ca a cerut directiei schimbarea celulei, care nu i-a dat curs cererii lui !
François Krill, delegatul UFAP (Sindicatul Supraveghetorilor din Penitenciare) considera ca « ar fi fost vorba de un joc pentru a face presiuni asupra administratiei penitenciare pentru obtinerea unor drepturi ».
Eric Gemmerlé, tot de la UFAP este convins ca « la aceasta varsta toti sunt niste borfasi, agresivitatea lor fiind permanenta. Ei trebuie sa dovedeasca atat lor cat si celorlalti din jur ca ei sunt capabili sa mearga pana la capat » !
In sfarsit, nu cu foarte mult timp inaintea lor, joi, pe 3 iulie, un tata de familie, in varsta de 46 de ani, caruia i s-a refuzat punerea in libertate sub control judiciar s-a spanzurat, in ciuda unei supravegheri intarite, « speciale », conform instructionilor ministeriale transmise AP-ului !
Procurorul Republicii de la Metz, Rémi Heitz a ordonat o ancheta interna in acest dosar pentru a determina cauza siunciderii, cum decedatul era deja al treilea prizonier care s-a sinucis la Metz-Queuleu in ultimele saptamani.
Cu toate ca omul a lasat in urma o « scurta » scrisoare explicativa!
El a fost incarcerat intr-o procedura criminala de viol si se afla in arest preventiv de numai o luna !
Tratat cu medicamente anti-depresive la Centrul Spitalicesc Jury-lès-Metz (Moselle), avocatul decedatului, Xavier Iochum ne-a afirmat ca individul se afla intr-o stare psihologica foarte proasta, intr-o mare disperare si nu a facut obiectul nici unui « incadrari » particulare din partea AP-ului asa cum sustineau serviciile sale abilitate responsabile cu supravegherea detinutilor depresivi, « fragili » psihologic !
Pe 2 iunie, un alt prizonier in varsta de 27 de ani s-a sinucis in timpul tratamentului in cadrul SMPR (Serviciul Medico-Psihologic Regional) unde sunt tratati detinutii cu probleme psihologice grave.
Condamnat in 2006 la 19 ani de recluziune criminala, el astepta sa fie rejudecat in apel.
Contactat avocatul lui, Thomas Hellenbrand, confima ca AP-ul nu a facut nimic pentru acest detinut care datorita fragilitatii sale psihologice ar fi trebuit sa fie supravegheat de aproape.
Pe 21 mai, tot la SMPR, un tanar de 20 ani care executa o pedeapsa privata de libertate de doi ani s-a spanzurat cu sireturile de la pantofi !
Alte trei cazuri de tentativa de sinucidere au fost semnalate la Metz-Queuleu in ultimele 10 zile si toti detinutii erau minori.
Conform celor afirmate de catre Jean-François Krill, delegat sindacal UFAP (Uniunea Federala Autonoma a Penitenciarelor), cei trei tineri au fost salvati gratie vigilentei gardienilor, in numar de 220 la Metz-Queuleu, unde sunt incarcerati 480 de barbati si 27 de femei pe 448 de locuri « teoretic », considerat de catre Ministertul Justitiei, penitenciar « model ».
Revenind tot la luna octombrie, luni pe 13, alti trei detinuti comit tentative de sinucidere la Inchisoarea de la Muhouse (Haut Rhin).
Prima tentativa are loc la orele 15h00, cand un detinut in varsta de 31 de ani profitand de absenta colegului sau de celula a incercat sa se spanzure !
El era in arest preventiv intr-o procedura judiciara criminala !
Din cercetarile pe care le-am facut, se pare ca individul a incercat sa se sinucida si in cursul noptii trecute de la 12 catre 13 octombrie, insa a fost salvat de catre colegul lui care s-a trezit, aparent, din intamplare.
Un al doilea detinut in varsta de 29 de ani, implicat intr-un dosar crminal (omor/asasinat) a incercat sa se sinucida la orele 17h00.
Este vorba de o femeie !
Colega ei de celula era absenta in momentul tentativei.
Inntre orele 19h30-19h45, un al treilea detinut in varsta de 25 de ani incearca sa se spanzure, insa a esuat in tentativa sa, fiind reperat de catre gardieni.
Toti trei au fost internati de urgenta la Centrul Spitalicesc Moenchsberg de la Mulhouse.
Conducerea inchisorii nu ne-a confirmat decat prima tentativa !
In alte ordine de idei, joi, pe 16 octombrie, Franta este condamnata la Strasbourg la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, pentru a nu fi « protejat dreptul la viata » a unui detinut psihopat care s-a spanzurat in celula sa !
Este vorba de Joselito Renolde un tanar in varsta de 35 de ani, rom de origine, care s-a sinucis intr-o celula in QD la Inchisoarea Bois d’Arcy (regiunea pariziana), in iulie 2000, unde a fost transferat in urma unei agresiuni comise contra unei supraveghetoare !
Trei zile in urma el a incercat sa-si puna capat zilelor, taiandu-si venele cu o lama de ras !
CEJ (Curtea Europeana de Justitie) a considerat ca decedatul a fost supus unui « tratament inuman », avand in vedere starea lui psiho-medicala !
Este vorba de o plangere cu nr. 5608/05 (pe 3 februarie 2005), depusa de catre D-na Hélène Renolde asista de catre D-na E. Belliard, Directoarea Afacerilor Juridice in cadrul Ministerului de Externe, privind legislatia Drepturilor Omului si ale Libertatilor Fundamentale, pe marginea articolului 34, violarea aliniatelor 2 (« Dreptul la viata »), respectiv, 3 (« Interdictia torturii fizice si psihologice »).
Pe 3 noiembrie CEDH (Curtea Europeana a Drepturilor Omului) considera ca, paragraful 3 din articolul 29 al Conventiei permite « atacul » lansat de catre D-na Renolde contra Guvernului Francez.
Studiind in detaliu materialul, intr-adevar, avand in vederea starea psihica a lui Joselito, incarcerarea lui, timp de 45 de zile in QD (Cartier Disciplina) era inadmisibila si inacceptabila!
Mentionam ca inculpatul a fost deferit TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) din Meaux (regiunea pariziana) pentru « violenta voluntara cu arma comisa pe 8 aprilie 2000 contra fostei sale sotii si a ficei sale de 13 ani, in urma caruia JI (Judecatorul de Instructie) insarcinat cu instruirea dosarului de catre Procurorul General al Republicii de la Meaux, a hotarat plasarea lui in detentie provizorie !
Pe 30 iunie 2000, avand in vedere « politica » penitenciara de apropiere de familie in cazul detinutilor « fragili » psihic, el este transferat de la Meaux, la Inchisoarea de la Bois d’Arcy, in aria metropolitana pariziana !
In PV-ul (Procesul Verbal) privind tentativa sa de sinucidere pe 2 iulie, taiandu-si venele cu o lama de ras este mentionat clar ca supraveghetorul l-a gasit « deranjat » si a cerut grupei ERLC (Echipa Rapida de Interventie in situatii de Criza) de la unitatea de tratament psihiatric al Spitalului Charcot sa intervina de urgenta pentru salvarea lui Joselito !
Ei au si mentionat in foaia lor de observatie : « Pacientul a facut un TS (tentativa de sinucidere), taiandu-si venele la antebrate cu o lama de ras.
Gestul lui se inscrie intr-un context delirant-halucinatoriu.
El se prezinta in cadrul conversatiei cu un discurs incoerent, disociat si se adreseaza cu expresii care nu sunt decat la halucinatii verbale, delirante.
In schimb, el recunoaste ca sufera de tulburari psihice si prezinta antecedente psihiatrice, fiind spitalizat in repetate randuri, respectiv, tratat cu tercian (medicament folosit in cazul tratamentelor neurologice-psihiatrice).
Pe 3 iulie el este plasat singur intr-o celula, supraveghet « de aproape », iar in zilele urmatoare, pe : 4, 5,7, 8, 10, 13, 18, 19 si 20 iulie, este examinat si tinut sub observatie si de catre o echipa a SMPR –Paris (Serviciul Medico-Psihologic Regional)
Si totusi, din cauza comportamentului sau agresiv este condamnat la 45 de zile de izolare in QD o pedeapsa pe care el care incepe sa execute cu data de 5 iulie.
Ultimul sau tratament medicamentos are looc pe 17 iulie.
In noaptea de 19 catre 20 iulie, catre orele 04h25, un PV mentioneaza ca Joselito a facut un scandal monstruos batand cu picioarele si mainile in usa celului sale individuale vrand sa o paraseasca.
Pe 20 iulie intre orele 11h00 -12h00 vine sa-l vada o infirmiera al SMPR.
La orele 15h00 inainte de plimbarea in curtea inchisorii, solicita o intrevedere cu un medic, iar la orele 16h00 se intoarce in celula sa.
La orele 16h25 supraveghetorul il gaseste spanzurat cu cearceaful lui de pat si cere ajutorul unui medic si a infirmierelor de la UCSA (Unitate de Consultatii si Ingrijiri Ambulatorii), care intervin relativ rapid, la orele 16h30 !
Intre timp, ajunge si SAMU (Serviciul de Ajutor Medical de Urgenta) la fata locului (in jurul orelor 16h45).
In ciuda eforturilor de suscitare depuse de catre cele doua echipe, decsul lui Joselito Renolde este constatat la orele 17h00 !
In ziua urmatoare, un alt detinut, un marocan, in varsta de 45 de ani a reusit sa se sinucida numai peste cateva zile, vineri, pe 17 octombrie intr-o celula a unui QD la Inchisoarea Ensisheim, tot in departamentul Haut Rhin, dupa ce saptamana trecuta alti doi detinuti si-au pus capat zilelor in aceasi inchisoare !
Arestat si incarcerat in 1996 pentru asasinat, el a fost condamnat la 30 de ani de recluziune criminala, cu o « perioada de siguranta » de 20 de ani (inainte de care nu poate fi eliberat conditionat sub control judiciar).
Din motive disciplinare el a facut obiectul mai multor transferuri dintr-un penitenciar in altul, iar in ziua decesului sau a fost plasat in QD pentru ca a insultat gardienii si refuza sa se intoarca in celula sa.
Cadavrul lui a fost gasit de catre gardieni pe la orele 18h00.
Decedatul era cel de-al al 90-lea incarcerat care s-a sinucis in acest an.
La Inchisoarea Loos (Lille, Nord), in noaptea de 21, marti, catre 22 octombrie, miercuri, un alt detinut in varsta de 52 de ani se siuncide in celula sa.
El este « clasat » pe locul 91 pe trista lista ai celor care s-au sinucis in 2008.
Vineri, 24 octombrie, alti doi detinuti incearcau sa se sinucida inghitand cantitati masive de medicamente in Centrul Penitenciar Draguignan (Toulon, Var) la un interval de cateva ore, ceea ce intr-un interval de numai cateva zile, inseamna un total de patru TS (tentative de sinucidere).
Din informatiile pe care le detinem de la Parchet, intre cei doi detinuti « nu exista nicio legatura » !
Ei nici macar nu se cunosteau !
Unul dintre ei se afla in stare foarte grava !
In departamentul Var, in Centrul de Detentie « La Farlède », in noaptea de 13, luni, catre 14 octombrie, marti, un tanar de 23 de ani s-a sinucis inghitind o supradoza de medicamente (calmante) cu care a fost tratat contra depresiei sale nervoase.
El executa o pedeapsa privata de libertate de opt luni pentru trafic de stupefiante.
Cadavrul lui a fost descoperit de un supraveghetor in jurul orelor 01h30.
Desi la inceput responsabilii AP (Administratiei Penitenciare) nu si-au gasit o explicatie pentru moartea tanarului si nici medicii de la SAMU (Var) ajunsi la fata locului de urgenta, Procurorul Republicii de la Toulon, Pierre Cazenave, a facut o declartie conform careia decsul s-a datorat unei intoxicatii medicamentoase, diagnostic stabilit de catre legistii de la spitalul Font-Pré (Toulon).
Leaderii sindicatelor CGT-UFAP au afirmat ca la Centrul de Detentie « La Farlède » sunt incarcerati 7000 de persoane iar rata de ocupare ale celulelor este de 130% !
Ei sunt convinsi ca acesta era unul dintre motivele pentru care tanarul si-a pus capat zilelor.
Cel decedat ocupa locul 92 pe lista celor care s-au sinucis anul acesta.
Al 93-lea detinut si-a pus capat zilelor, tot spanzurandu-se in celula sa, la Inchisoarea Bapaume (Nord).
Condamnat pentru crima (omucidere), in varsta de 39 de ani, a fost gasit spanzurat, legat cu sireturile sale de radiotor catre orele 19h30, joi, pe 23 octombrie.
Conform AP (Administratiei Penitenciare) Lille (Nord/Pas de Calais), « surexpozitia mediatica este la originea sinuciderilor peste masura in centrele penitenciare franceze» (oare ?)
Cu toate acestea, Ministrul Justitiei Rachida Dati sustine ca prevenirea sinucideri in mediul carceral a fost si este prima ei prioritate, afirmand ca in perioada 2002-2007 rata siunciderilor a scazut cu 22% in randul populatiei penale, iar incepand din 2003, chiar cu 25% !
Insa, avocatul Etienne Noël, care in repetate randuri a avut castig de cauza in procesele cu statul francez in ceea ce priveste « neglijenta legata de supravegherea detinutilor », afirma ca numarul celor care s-au sinucis in inchisori fiind de 115 in 2004,122 in 2005, 94 in 2006 si 97 in 2007, respectiv 93 pana in prezent, in 2008, in realitate exista o « usoara » contradictie cu « statistica » Dati !
El este sustinut si de catre sindicatul UFAP/CGT - Penitenciare !
Cercetatorul Nicolas Bourgoin, din contra, care a efectuat studii timp de 10 ani pe aceasta tema, considera si el in lucrarile sale ca de o usoara descrestere putem vorbi intr-adevar pe temen scurt insa cresterea este semnificativa pe termen lung !
Amintim ca pe 1 septembrie 2008 erau incarcerati oficial 62.843 de persoane (unele documente indica alte cifre, 63.980, respectiv 64.091), dintre care 3 ,7% erau femei si 1,2% erau minori, pe cand numarul locurilor in centrele franceze private de libertate era de numai 50.881 !
Conform celor declarate de catre Ministrul Justitiei, se pare ca situatia a fost si mai critica in acest an, cand pe 31 iulie numarul celor incarcerati in cele 231 centre sau cartiere penitenciare franceze (toate la un loc, Franta Metropolitana – DOM - TOM) era de 64.250, pentru numai 50.806 locuri.
Printre alte prioritati ale Ministrului de Justie figureaza si extinderea PSE (supravegherea electronica) in exteriorul centrelor penitenciare, fiind vorba in special de detinutii care si-au executat aproape integral pedepsele lor private de libertate si beneficiaza cu acordul JAP-ului de eliberare conditionata sub control judiciar.
Sistemul a fost deja experimentat in inchisorile de la Béthune si Angoulème, iar succesul obtinut a permis extinderea lui si la cele de la Valenciennes, Douai, Bordeaux-Gradignan, Le Mans si Orléans.
Inepand cu 1 noiembrie el este aplicat in cadrul tuturor centrelor penitenciare aflate in subordinea Curtii de Apel de la Douai (Nord) si de la Bordeaux (6 centre penitenciare), iar de la 1 decembrie va fi extins si la centrele penitenciare de la Béziers, Le Puy, Fontenay-le-Comte si La Roche-sur-Yon.
El ar permite in egala masura si scaderea densitatii populatiei penale sub rata medie de 126% inregistrata azi (102% media europeana), conform celor declarate de catre Ministrul Justitiei (130% mentionat de catre Sindicatul UFAP in raportul sau).
Obiectivul de creere a 5.130 de noi locuri de detentie in 2009 (si 512 de posuri de supraveghetori) este si el in program, fata de « numai » 2.800 create in acest an, iar in nordul Frantei la Lille, un nou centru penitenciar isi va deschide portile cu 660 de locuri in 2011.
In plus, avand in vedere imbatranirea populatiei carcerale, se va facilitata eliberarea conditionata sub control judiciar ai condamnatilor de peste 75 de ani.
O redistribuire a populatiei carcerale (cca 65% condamnati si 35% preveniti) ar fi si ea necesara stiind ca unele centre penitenciare sunt suprapopulate cum ar fi cele de la Lyon-Montluc (235%, rata de ocupare), Puy (229%), Béziers (221%), Montluçon (220%), Lyon-Saint Paul sau Saint Joseph (217%), Bonneville (209%) La Roche sur Yon (202%)
Sau, ansamblul centrelor penitenciare din regiunea Nord-Pas de Calais in care sunt incarcerati 4597 de persoane, pentru un numar de 4132 de locuri, deci rata de ocupare fiind de 121%, care la inceputul anului 2005 era de 157% !
Iar altele in care rata de ocupare este mult sub 100% cum ar fi: Mont de Marsan, Pau, Châlons en Champagne, Nevers, Arras, Aurillac.
Merita sa mentionam si faptul ca exista azi in lume peste noua milioane de detinuti (8.974.998 in 2003), conform ICSP (International Center for Prison Studies) !
Numai noua din cele 209 nu sunt incluse : Guinea Ecuatoriala, Guinea si Somalia in Africa, Bhoutan, l’Irak, Laos si Corée du Nord, respectiv, Nauru si Palau in Oceania !
Primele trei locuri fiind ocupate de catre SUA (2.080.132 de detinuti), China (1.547.213) si Rusia (812.965)
In 112 tari din 159 densitatea carcerala este peste 100%, primele trei locuri fiind ocupate de catre : Barbade (302%), Camerun (296%) si Bangladesh (288%).
Mayotte si Polinezia Franceza figureaza cu 250%, respectiv cu 195%.
Grecia, Ungaria si Italia figureaza cu 158%, 147%, respectiv 134%.
Prevenitii ajung pana la 75% din populatia carcerala.
Astfel, in Europa ei sunt intre 20-40%, in Franta 37%.
In Paraguay, Haiti, respectiv Republica Dominicana si Honduras, numarul lor depaseste 75%.
In majoritatea tarilor europene (in 25), peste un sfert sunt straini din efectivele penitenciare.
In Elvetia, Andora si Luxemburg, numarul lor este peste 65%.
In Franta cca 22%- 23% dintre cei incarcerati sunt straini.
Numai in trei state europene nu exista inchisori suprapopulate: Austria, Macedonia si Slovacia !
In sapte state europene : Suedia, Croatia, Danemarca, Finlanda, Slovenia, Norvegia si Olanda numai intr-un sfert din centrele penitenciare efectivele depasesc numarul de locuri.
In Irlanda, Franta, Letonia, Belgia, Marea Britanie, Italia si Spania peste jumatate dintre inchisori sunt suprapopulate.
Mai mult de 80% in Ungaria, in Romania, in Bulgaria, Portugalia si Estonia.
Mai multe tari, printre care Austria, Germania si Elvetia au planuri de a construi centre penitenciare in strainatate, in special in Romania pentru ca detinutii lor sa-si poata executa pedepselor lor private de libertate in tarile lor de origine.
In ceea ce priveste minorii, D-na Dati, afirma ca printre cei 32.000 de angajati ai AP, 6000 au primit deja o formatiune dedicata prevenirii sinuciderii minorilor si numarul lor va fi extins in anii care urmeaza !
In plus, dupa incarcerarea minorilor ei vor fi examinati din punct de vedere medical si psihic, fiind supusi in mod obligatoriu unei « grile de evaluare » psihologica.
COMENTARIUL AUTORULUI
Din cercetarile aprofundate legate de acest dosar, atat direct cat si indirect putem trage concluzia ca unul dintre motivele principale care contribuie la numarul mare de siunucideri in inchisorile franceze se datoreaza suprapopularii acestor unitati private de libertate (violarea Codului de Procedura Penala, articolele 716 si 719, D.83-D.85 si D.95).
Din cauza acestei suprapopulari (intre 2.4-4.0 m2, spatiu vital al unui detinut) cei « fragili » psihologic nu pot fi corect incadrati si suficient supravegheati de catre educatori, profesori, pedagogi, apartinand unitatii de invatamant care functioneaza in centrele penitenciare, precum si de catre personalul medical din cadrul serviciilor psiho-medicale regionale in custodia carora se afla aceste institutii carcerale.
Astfel, prevenirea sinuciderii in mediul carceral trece mai intai printr-o « logica » globala de amenajare « teritoriala » si a conditiilor de detentie a celui incarcerat !
Trebuie favorizata cu orice pret sanatatea lui mentala.
Experienta ne-a aratat ca fenomenul de suicid in inchisori este deseori rezultatul alegerii « politicii » penitenciare, in majoritatea cazurilor, cea a securitatii cu orice pret in detrimentul conditiei umane.
In concluzie, ar exista o diminuare neta (sau absenta totala !) a sinuciderilor, daca am corda populatiei penitenciare mai multe drepturi si libertati, mai multe avantaje materiale, mai multe informatii si vizite, mai multe concedii penale, etc., si desigur mai multa speranta, in defavoarea institutionalizarii ei !
Vorbim in acest caz de o « deschidere » a inchisorilor!
Un alt motiv poate la fel de important este insusi si sistemul judiciar francez!
Pe de o parte ca institutie, de tip « inchizitorie », veche de aproape 400 de ani, avand la baza codul napoleoan, care « crapa » prin toate partile datorita uzurii sale morale! (a se vedea si articolul: « Justitia Romana incotro ? »)
Pe de alta parte, datorita magistratiilor care lucreaza cu acest sistem, fiind vorba de capacitatea lor intelectuala, experienta lor, care nu in putine cazuri lasa mult, chiar foarte mult de dorit !
Codul de instructiune criminala din 1808 este de fapt « une mise à jour » (un mic « petic » !) a ordonantei din 1670, conform careia Juriul de Acuzare este suprimat si înlocuit prin JI (Judecàtorul de Instructie), « mostenitor legitim» al... « Locotenentului Criminal », apoi al « Magistratului de Sigurantà », « actor » esential a orcarei proceduri « inchizitorii », un « fals » judecator pentru ca simultan el dispune de doua functii « antagoniste » si « complementare » : cea de investigatie si cea de jurisdictie !
Cu alte cuvinte, acest Judecator de Instructie, (neavînd pe cale ierarhica nici un superior !) care cu o « mana » acuza, iar cu cealalta « apara » are puteri, practic, nelimitate si decide pentru « inculpat » sau « învunuit » de ceea ce este « bun » sau « rau » pentru el!
Iata si atributiunile acestui Judecàtor de Instructie, care si astazi (!!!) (cu mici « petici » !) sant aceleasi ca si în...1808 !
a) A « forta » pe « inculpat » sau « invinuit » pentru a-si recunoaste vina !
b) Utilizarea detentiei provizorii, ca mijloc de instructie.
c) Nici o « presupunere » (presumptie) de nevinovatie !
d) « Confiscarea » investigatiilor de catre un magistrat JI, « jumatate-judecator » si « jumatate-politist », care cu echipa pe care o alege el cerceteaza cazul (jandarmi, politisti) si efectueaza simultan o instructiune « à charge » et « à decharge » care poate fi consultata de catre avocatul apararii, dar la care el nui poate participa !
e) Secret imposibil de a pastra, pentru ca este vorba de douà fuctii complet diferite si antagoniste : investigatie si jurisdictie !
f) Imposibilitatea suspendarii privarii de libertate, contra unei cautiuni, pe durata anchetei! (mai putin in cazuri “cu totul si cu totul ”exceptionale!)
Si de aici se “naste” atunci întrebarea?
De ce este « necesara» mentinerea unui asemenea sistem judiciar tip « inchizitoriu » la începutul secolului XXI ?
Pentru ca fata de alte state care nu au cunoscut inchizitia (statele anglo-saxone !) cultura franceza ramane ferm « atasata » de « religia » ca inculpatul sa-si marturiseascà fapta !
Aparent, acest sistem « costa» mult mai putin justitiei franceze, decat cautarea probelor juridice împotriva lui !
Apoi, de ce sa fie « ameliorat » un sistem judiciar, « eficace !? », al carei singura « calitate », pentru a asigura « ordinea » se bazeaza pe « frica » care o inspira ?
Cat de eficace este acest sistem cunoastem din cifre, insa este extrem de demoralizant pentru cel incarcerat, care la inceputul anchetei, in preventiv este complet izolat si nu stie nici cat va dura ancheta, maximum 2x 4 luni in cazul corectional si 2x12 luni in criminal, termene care pot fi prelungite daca JI (Judecatorul de Instructie) considera ca sunt necesare pentru elucidarea adevarului.
Din cercetarile noastre reiese ca intr-o proportie de 25-27% cei incarcerati in preventiv sunt nevinovati !
Ghinionul lor este ca sunt suspecti datorita unor conjuncturi independente de ei.
Un alt procent de 8-10% sunt nevinovati in raport cu ceea lor justitia reproseaza, in sensul ca faptele sunt mult exagerate si nu au nimic comun cu realitatea!
Astfel, acest procent de 33-37% dintre detinuti nu va fi niciodata deferit justitiei, pentru ca in preventiv sunt abandonate pana la urma, acuzatiile contra lor, justitia considerand ca nu exista probe suficiente pentru ca ei sa fie deferiti tribunalelor !
Acuzati pe nedrept, detinutii « fragili » psihic, fara o incadrare adecvata din partea tuturor serviciilor AP nu vor rezista presiunii psihologice la care sunt supusi de-a lungul detentiei provizorii care poate dura luni sau chia ani, fara dreptul la despagubire materiala si morala.
Intr-un asemenea context, inculpatul este mult mai avantajat daca recunoaste fapta pentru care el este acuzat dar pe care in realitate el n-a comis-o si solicita « intelegere » din partea parchetului, a completului de judecata de care depinde soarta lui !
Pentru ca, va fi judecat relativ repede si va beneficia de intregul sistem (« arsenal ! ») de reduceri de pedeapsa (din partea JAP-ului, gratiile prezidentiale, ordonantele de urgenta in cazul alegerilor prezidentiale, etc)., inclusiv eliberarea lui sub control judiciar dupa executarea jumatatii din pedeapsa sa privata de libertate !
In caz contrar, daca nu reuseste sa convinga justitia de nevinovatia sa, exista marele risc (in majoritatea cazurilor !) ca detentia lui provizorie sa se prelungeasca ani de zile, pana la proces, la care va avea toate sansele sa fie condamnat la o pedeapsa privata de libertate mut exagerta !
In majoritatea cazurilor justitia franceza nu « repara » niciodata imaginea unui inculpat si nu-l reabiliteaza in fata societatii civile chiar daca a gresit si l-a acuzat, l-a compromis pe nedrept.
Republica Franceza, in ciuda sutelor de erori judiciare comise de catre Legislator nu a revizuit pana in prezent decat sase procese !
Prezentam pe scurt in continuare cateva dosare pe care le-am putut studia si care efectiv ne-au revoltat, avand in vedere indiferenta si lipsa de omenie a unor magistrati in situatii critice, de criza cu adevarat.
« Daca vreti sa va sinucideti nu aveti decat, este problema dvs, dar exista si alte metode! Cea folosita de dvs. a pus in pericol si viata altor detinuti » !
Asa s-a adresat Procurorul republicii de la Lorient unui detinut in varsta de 24 de ani pe 6 decembrie 2004 !
Individul si-a incendiat pe 25 iulie celula sa in Penitenciarul Ploemeur (Lorient, Morbihan) in semn de protest, atragand atentia magistratului ca el nu mai suporta detentia si doreste sa-si puna capat zillelor !
Incendiul s-a propagat repede in incinta inchisorii, AP-ul fiind obligat sa evacueze 240 de detinuti !
In urma acestui incident, detinutul a fost condamnat inca odata la sase luni de inchisoare, pe cand el urma sa fie eliberat la inceputul anului 2005 !
In plus, AP-ul i-a reclamat si 10.030, 25 euro pentru repararea distrugerilor cauzate de incendiul pe care l-a provocat !
Un alt detinut a dededat sambata 8 mai 2004 la Spitalul Mignot de la Versailles (regiunea pariziana), unde a fost internat in urma unei TS care a avut loc doua luni mai devreme in Centrul Penitenciar de la Bois d’Arcy (Yvelinnes, regiunea pariziana).
Vineri, 5 martie 2004, detinutul este prezentat unui JI si este incarcerat, in ciuda faptului, ca prezenta semne evidente de depresivitate si chiar o usoara instabilitate psihica.
Putin timp dupa, el este examinat de catre SMPR (Serviciul Medico-Psihologic Regional) care solicita punerea lui sub o supraveghere « speciala » avand in vadere starea lui psihica.
Dupa prima noapte pe care o petrece in detentie provizorie, a doua zi este trabnsferat intr-o celula a unui QI (Cartier de Izolare), in care se afla sub supraveghere « speciala » detinutii « fragili » din punct de vedere psihic.
Pe 7 martie, dupa un consum exces de medicamente si un consum important de apa de curatat toaleta (Javel) se spanzura !
In stare critica, el este transportat de urgenta la Centrul Spitalicesc de la Versailles, familia lui nefiind anuntata de situatia lui decat luni dimineata, cand el se afla deja in coma profunda.
Pazit de doi politisti, JI hotareste sa-l puna in « libertate » formal pentru ca rudele lui sa-l poata vizita in absenta lor !
Individul moare doua luni mai tarziu fara sa fi revenit din coma.
El nu a fost contabilizat printre cei care s-au sinucis in inchisoare, cum, teoretic vorbind el era in libertate in momentul decesului.
In 2004 pe 24 ianuarie, un detinut a decedat la CHU Cochin (Paris) dupa un TS prin spanzurare in celula sa din QD la Centrul Penitenciar “La Santé” de la Paris.
Pe 5 ianuarie, in urma unei incaierari in curtea inchisoarii, in “recreatie”, in timpul plimbarii cotidiene, detinutul cu cei doi co-detinuti sunt transferati in QD.
Cateva ore mai tarziu el se spanzura in celula sa.
A doua zi dimineata la orele 07h30 cand supraveghetorii il descopera el se afla in coma.
Internat de urgenta la Cochin, el va deceda peste douzeci de zile.
Conform celor declarate si consemnate de catre conducerea inchisorii, detinutul a fost examinat inainte de transferul in QD de catre un medic specialist psihiatru de la SMPR-Paris care nu a sesizat nici depresivitate in cazul lui nici instabilitate psihica !
Sambata, pe 3 aprilie 2004, un detinut in varsta de 23 de ani se sinucide, spanzurandu-se cu ajutorul unei cuverturi rupte in fisii inguste in celula sa QD la Inchisoarea din Epinal (Vosges)
Transferat pe 25 martie de la Inchisoarea din Nancy (Meurthe et Moselle) ca urmare a mai multor incidente disciplinare consecutive, incepand cu data de 1 aprilie este plasat in QD.
Nicio contraindicatie nu a fost semnalata de catre personalul medical al serviciului psiho-medical al inchisorii, in timp ce detinutul a fost deja spitalizat la SMPR-Metz si internat la CHU Nancy.
Miercuri pe 1 decembrie 2004, un alt detinut tot de aceasi varsta, la aceasi inchisoare, tot in QD a incercat sa-si puna capat zilelor comitand un TS !
Transferat cateva zile mai tarziu la Centrul Penitenciar de la Ecrouves (Meurthe et Moselle) in urma unui miscari de protest in QD, el a fost sanctionat cu 21 zile de QD de la sosirea lui !
Considerand pedepsit pe nedrept, el refuza sa se alimenteze, declansand o greva a foamei, ulterior incercand sa se spanzure cu ajutorul unui cearceaf de pat !
Descoperit in timp util de catre doi supraveghetori, este salvat si examinat de catre personalul medical al SPMR-Metz, in urma caruia directorul inchisorii decide ca el isi poate reintegra celula sa din QD !
Cateva zile mai tarziu, un alt detinut, in varsta de 18 ani incarcerat in aceasi inchisoare s-a spanzurat cu cearceaful sau de pat numai la doua zile de la sosirea lui in institutie.
Un alt caz iesit din comun este cel al unui detinut in varsta de 47 de ani, care in noaptea de la 13 la 14 aprilie 2004 s-a spanzurat in celula sa la Inchisoarea din Amiens (Somme).
Plasat in detentie provizorie pe 12 aprilie, omul si-a exprimat in public dorinta lui de a-si pune capat zilelor inainte de procesul lui intentat in procedura juridica criminala.
Ziua urmatoare, dupa masa, el comite un act de TS prin spanzurare, dar este descoperit la timp, este salvat si este internat in SMPR care îi propune un tratament psihiatric.
Cu toate acestea DRSP (Directia Regionala al Serrviciilor Penitenciare) – Lille nu l-a semnalat ca « detinut cu un risc ridicat de sinucidere » si nici nu a fost pus in QI sub supraveghere « speciala »!
Considerat totusi psihologic « fragil » el este plasat in celula dubla cu un alt detinut considerat « stabil », « echilibrat » psihic!
El s-a sinucis chiar in noaptea respectiva cu centura sa!
Colegul sau de celula urmand un tratament medicamentos n-a auzit absolut nimic !
Cadavrul lui a fost descoperit la schimbarea garzii, in toiul noptii !
Cincisprezece zile mai tarziu, in noaptea de 29 catre 30 aprilie, un alt barbat, tot de 47 de ani a fost gasit de gardieni spanzurat in aceasi inchiosoare.
El a utilizat aceasi metoda!
Centura sa si fire electrice dintr-un cablu electric degradat aruncat la gunoi de catre personalul administrativ care lucra la restaurarea unei parti externe a inchisorii.
Individul nu a dat nici cele mai marunte semne de instabilitate psihica !
Un alt caz. Joi, pe 22 iulie 2004, in jurul orelor 13h30, un adolescent de 18 ani este gasit spanzurat, fara suflare la Inchisoarea de la Nisa (Alpes-Maitimes)
Detinut pana pe data de 8 martie la Inchisoare de la Grasse (Cannes, Alpes-Maritimes), el a fost semnalat ca detinut cu « risc ridicat de sinucidere », fiind marcat in dosarul lui « a nu fi incarcerat singur in celula » !
In ciuda acestei mentiuni, el este plasat singur in celula la sosire pe 21 iulie !
In noaptea de 21 catre 22 iulie, adolescentul isi deschide venele cu ajutorul unor lame de ras care le avea asupra lui in bagaje, ceea ce declanseaza interventia SOS Médecin !
Dimineata el este internat la Serviciul de Medicina Generala a inchisorii (unitate de consultatii si ingrijiri ambulatorii) dar nu in SMPR-Nisa pentru un studiu aprofundat al personalitatii lui, respectiv al stabilitatii lui psihice.
La putin timp dupa intoarcerea sa in celula, adolescentul s-a spanzurat !
Pe 10 februarie 2005 la Centrul Penitenciar Metz-Queuleu (Moselle), o detinuta s-a siuncis in prezenta colegei sale de celula care in urma unui tratament medicamentos contra unei depresiuni severe dormea profund.
Pe 23 octombrie 2003, la caderea serii, un minor de numai 15 ani este descoperit intins in pat cu fata la televizor cu un cearceaf infasurat in jurul gatului, la Centrul Penitenciar Strasbourg (Bas-Rhin).
Dupa aces tact de TS el a fost incarcerat cu un alt coleg intr-o celula dubla, insa ceva mai tarziu, pe 22 ianuarie 2004, in aceasi inchisoare si-a pus capat zilelor, tot la caderea serii utilizand aceasi metoda ca si in cazul TS esuate !
Un alt detinut, in varsta de 53 de ani, in noaptea de 15 catre 16 noiembrie 2003 este descoperit mort, spanzurat, de suportul de televiziune !
Incarcerat din 7 noiembrie, plasat in celula dubla si supravegheat de catre SPMR-Lille, omul a incercat de doua ori sa se siuncida cu ceva timp inainte.
Pe 19 februarie 2004 in Centrul Penitenciar Valenciennes (Nord) un alt detinut in varsta de 27 de ani s-a spanzurat cu ajutorul unei sfori legate de conducta care alimenta bazinul de apa a toaletei.
Considerat « sinucigas», el a fost plasat de catre AP intr-o celula cu 5 detinuti pentru a fi sub supraveghere permanenta !
Actul de sinucidere l-a comis in absenta colegilor sai, in momentul in care ei erau la cursuri, respectiv la atelier in activitate lucrativa.
Investigatiile noastre ne-au condus la concluzia ca din cele 75 de sinucideri in celule duble in cursul anului trecut, 32 au avut loc in prezenta colegului de celula, in general noaptea, cand el dormea.
Rareori in asemenea situatii prezentate mai sus AP-ul a putut fi trasa la raspundere de catre justitie.
O asemenea situatie am reusit sa identificam totusi intr-un dosar in cazul unui detinut, toxicoman, depresiv, psihopat, care s-a siuncis pe 3 iunie 2003 in QD al Centrului Penitenciar Laon (Aisne) !
Recunoscand greselile comise sistematic de catre AP si Spitalul din Laon, pe 20 iulie 2004, statul i-a condamnat la plata unei despagubiri « morale » de 12.000 de euro in procesul civil in care parintii detinutului s-au constituit in parte civila.
POST SCRIPTUM (*)
Dedic acest articol celui care a fost prietenul meu Erick CROUZET, un om deosebit, de caracter, un om de suflet, cu multiple valente umane, care si-a pus capat zilelor in cabana parintilor sai in vara anului 1998, intr-o comuna aproape de frontierea franco-elvetiana, in « inima » Alpilor francezi !
Inculpat intr-un dosar penal de « viol incestuos » de catre un JI de la TGI de Annecy (Haute Savoie), Erick a fost incarcerat la Centrul de Detentie Aiton (Savoie) in iarna anului 1998.
Denuntat de catre fica sotiei sale (din prima casatorie) in varsta de 17 ani si jumatate, eleva intr-o clasa terminala de liceu, ca ar fi violat-o, Erick este arestat si considerat de catre Ministerul Public un « pedofil », un « degenerat » periculos !
In detentie provizorie, din primavara anului 1998 a inceput sa frecventeze cursurile mele de Matematici Superioare in cadrul unitatii de invatamant de la Aiton, in vederea pregatirii, dupa eliberarea lui, a unui BTS (Brevet de Tehnician Superior, Bac+2 ani de studii universitare) in domeniul plasturgiei, domeniu in care avea deja peste 15 ani de vechime intr-o intreprindere familiala la care s-a angajat dupa terminarea scolii.
Considerandu-l « fragil » din punct de vedere psihic si nevinovat in raport cu ceea ce justitia franceza îi reprosa, am alertat serviciul medico-psihologic al unitatii de detentie in care era incarcerat !
Nici, JI-ul si nici SPMR-Lyon nu au reactionat in niciun fel !
Parerea mea nu avea valoare juridica !
Nu eram expert abilitat pe langa TGI (Tribunale de Inalta Instanta) si nu aveam nicio calitate care sa-mi fi permis sa intervin pe langa el!
Timp de 4 luni JI (Judecatorul de Instructie) de la TGI Annecy care instruia dosarul lui a facut tot posibilul sa « descopere » adevarul !
Si rezultatul pe care l-am prevazut eu, a fost confirmat!
Erick nu si-a violat fica adoptiva ! Si nici nu a agresat-o sexual !
Intre el si ea, pe care o crestea de la varsta de 10 ani, nu a avut loc nicio relatie sexuala !
In fond si la urma urmei, la insistentele adolescentei, care s-a indragostit de el, in timp, Erick a declarat si fata a recunoscut-o in fata JI-ului ca intre ei nu au avut loc decat niste «mangaieri, atingeri de natura sexuala » si care nu au durat decat cateva…minute!
Este tot la ceea ce s-a rezumat acel « viol incestuos » de care el era acuzat !
Ea, din gelozie a facut o declaratie mincinoasa cu scopul de a se razbuna pe el pentru simplul motiv ca a refuzat-o !
Copila fiind inca, ea nu si-a dat seama de gravitatea actului comis, care nu peste mult timp avea sa aiba consecinte dramatice.
Considerand, lipsit de suficienta maturitate, un tanar de o mare naivitate, « copilul rasfatat al mamei », ceea ce am si semnalat in repetate randuri, JI-ului care instruia dosaarul lui, am fost un apropiat a lui Erick si l-am apreciat ca OM!
L-am ajutat intotdeauna cand acest lucru a fost posibil si am intervenit pe langa el atunci cand era nevoie!
Observatiile mele de natura psiho-sociala legate de personalitatea lui, utilizand metodele modelizarii comportamentului deviant cu ajutorul structrilor matematice, au fost confirmate ulterior si de catre JI-ul fara ca directia Centrului Penitenciar de la Aiton sa fi luat masuri « speciale » !
Pus in libertate la ineputul verii 1998, in ciuda nevinovatiei lui, Erick, in fata celor care l-au cunoscut de aproape, inclusiv la serviciu, unde era sef de echipa, era considerat un « pedofil », ceea ce era grav si lipsit de adevar si, chiar de valoare juridica !
Cum JI-ul i-a solicitat, Erick trebuia sa-i furnizeze o adresa permanenta !
El a ales-o pe cea a parintilor sai (mama naturala, tata vitreg) de la Meythet (Annecy, Haute Savoie), unde a locuit si urma sa si locuiasca in viitor, desi dispunea de un apartament proprietate personala Tip T2 (cu doua camere) care era inchiriat prin intermediul unei agentii imobiliare!
« Persecutat » psihologic atat de catre colegii lui de serviciu cat si de catre parinti, respectiv, prietenii lor, Erick, demoralizat, se hotareste in « secret » sa-si puna capat zilelor !
Fara sa ma « avertizeze » isi duce planul sau diabolic, in week-endul din ultima saptamana a lunii august, le un « bun sfarsit » !
Era un plan bine gandit si meticulos conceput !
Rugandu-l sa ma ajute sa-mi recuperez masina de la un service auto aflat intr-o localitate pe malul lacului Annecy (Sevrier, Annecy), dupa ce m-a lasat la garaj mi-a spus ca se va duce in week-end la cabana parintilor sai in Alpii Francezi (frontiera franco-elvetiana) pentru a sarbatori ziua lui de « nume » cu colegii sai de la serviciu !
Nu m-a mirat ca nu ma invita, in primul rand pentru ca eu nu eram genul de om care participa la onomastici, iar in al doilea rand isi « sarbatorea » ziua intr-un cerc restrans cu colegii lui de munca.
Desi il cunosteam bine sau cel putin aveam impresia si, eram la curent cu dificultatile pe care le intampina acasa si la serviciu, nu m-am gandit nici un moment ca el ar fi in stare sa se sinucida !
Si totusi, fara sa banuiesc, fara sa banuiasca parintii lui, fara sa banuiasca cineva din anturajul sau, Erick a pus la cale din timp actul sau sinucigas, spanzurandu-se in seara zilei de vineri in cabana parintilor sai.
Absenta lui de la locul de munca in dimineata zilei de luni a dat alerta !
Contactata mama sa de catre director, ea m-a sunat imediat stiind ca am fost impreuna in week-end !
Probabil, Erick nu a pomenit parintilor sai nimic de petrecere !
In ceea ce ma priveste nici nu stiu daca a fost sau nu aniversarea zilei sale de nume !
In concluzie, eu am fost ultimul care l-am vazut pe el in viata!
“Abandonat” de catre justitie (care l-a compromis profund!) si SMPR dupa eliberarea lui din penitenciar, mi-am propus sa ma ocup eu de el si sa-l ajut sa depaseasca momentul dificil al vietii sale prin care trecea!
In primul rand, pentru ca il apreciam ca om, iar in al doilea rand, pentru ca devenisem prieteni !
L-am sfatuit sa plece din zona, cel putin pentru un timp, pana cand « apele se limpezesc » si sa-si caute de lucru in alta parte !
Pentru el insa era imposibil !
El nu era in stare, nici sa-si paraseasca mama, nici sa paraseasca locul sau de munca, unde incepuse ca ucenic dupa ce isi terminase studiile de BEP (Brevet de Studii Profesionale)!
La inceput aveam timp si ne vedeam mai des, reusind sa-l fac sa-si recastige increderea in el, sa-i redau gustul vietii !
Avand o pasiune comuna, cursele de masini, tocmai primise cadou de la bunicul lui o masina de teren cu care ne faceam planuri pentru raliul din toamna care urma sa se desfasoare la Bucuresti.
Mai tarziu insa fiind ocupat am inceput sa ne vedem mai rar !
Fara sa-mi dau seama, Erick devenise din ce in ce mai depresiv, inchis in el, apatic, pana cind intr-o zi s-a hotarat sa-si puna capat zilelor, in « libertate » !
Dupa moartea lui mi-am facut o serie de reprosuri considerand ca sunt responsabil pentru ceea ce i s-a intamplat !
Si ma consider responsabil si astazi, fiind obligat sa traiesc cu aceasta povara in sufletul meu pana la sfrasitul zilelor mele !
Pentru ca desi am reusit sa salvezi alti depresivi, disperati, care nu aveau decat un singur gand : sa se sinucida si nici nu-mi erau prieteni, Erick pentru mine a fost un esec !
Un esec total !
Victima a naivitatii si imaturitatii sale, cert, Erick a comis o gresala juridic vorbind, grava, acceptant provocarea ficei sale vitrege, insa, ceea ce s-a intamplat in realitate a fost infim fata de ceea ce justitia franceza i-a reprosat : « viol incestuos » !
Mai mult, in raport cu capul de acuzare, el era total nevinovat !
Nimic, niciodata, nu va justifica moartea lui !
Erick nu merita sa moara !
Daca astazi traia, foarte probabil, el ar fi iubit aceasi femeie, sotia sa, ar fi fost tot copilul rasfatat al mamei si ar fi lucrat la aceasi intreprindere, al carui director venea saptamanal sa-l viziteze si sa-l incurajeze !
Daca Erick traia, astazi ar fi avut 44 de ani.
Murind in « libertate » el nu a fost contabilizat in statisticile privind sinuciderile in randul populatiei penale !
Trimiteți un comentariu