Pe multi dintre noi am vazut ca idolatrizeaza pe renumitul Che Guevara.Au chiar tricouri cu imaginea lui ... dar de fapt este chiar imaginea lui sau una facuta pentru comercializare?Cine a fost el de fapt? Sa Aflam!
Nu mergi prea mult pe stradã fãrã sã dai de un tânãr care are imprimat pe tricou chipul lui Che Guevara. Nu mai vorbesc de rockoteci, discoteci si cluburi, unde Guevara se simte ca la el acasã. Tricouri, bluze, sepci, insigne etc., sunt doar câteva suporturi pentru chipul lui Guevara. O întreagã industrie s-a creat în jurul acestei persoane charismatice. Si atunci te întrebi: este Che Guevara, un erou atât de iubit? Este el modelul tineretului? Sau e doar rodul unui capriciu, al unei creatii mediatice în scop comercial sau pur si simplu o modã? Cu sigurantã cã întruneste elementele fiecãrei categorii. Tocmai datoritã intensei lui mediatizãri printre tineri, am încercat si noi sã aflãm de ce este atât de mãret în ochii atâtor generatii, de ce e un criminal cu sânge rece în ochii altora si de ce altii pur si simplu nu-l cunosc.
Fãrã a avea pretentia unei tratãri exhaustive a acestui personaj istoric si fiind constienti cât de greu este sã discerni tot adevãrul dintre atâtea relatãri care merg de la adulare pânã la invectivele cele mai grave, ne-am propus sã creionãm pe scurt personalitatea si activitatea acestui atât de controversat personaj, lãsându-vã pe voi, cei care-i purtati chipul pe haine si în inimã, sã hotãrâti dacã meritã sau nu.
Martir sau asasin?
Dr. Ernesto Rafael Guevara de la Serna (n. 14 iunie 1928 – d. 9 octombrie 1967 în Rosario-Argentina) mai cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau el Che a fost un revoluţionar de stânga, lider al regimului comunist cubanez şi insurgent sud-american. Numele sãu adevãrat este Ernesto Guevara de la Serna. Porecla “Che” o primeste încã din copilãrie de la tatãl sãu. “Che” este un cuvânt/ expresie argentinianã traducându-se prin “hei, tu…”, “hei, prietene”. Che s-a nãscut într-o familie liberalã de conditie mijlocie. La vârsta de doi ani se îmbolnãveste de astm, boalã ce îl va însoti pânã la moarte.
În anul 1947 începe studiile de medicinã la Universitatea din Buenos Aires. În acelasi timp conduce un dispensar dintr-o leprozerie argentinianã. În acelasi an, Che îsi începe cãlãtoriile pe motocicletã, ajungând pânã în Chile, Peru, Columbia, Venezuela si Miami. Anul 1952 îl gãseste în Guatemala unde îsi terminã studiile în medicinã.
Tot în Guatemala, Che începe sã îsi clarifice pozitia fatã de americani dupã ce este martorul unei actiuni CIA de rãsturnare a guvernului din Guatemala. Actiunea CIA este urmatã de represalii împotriva rezistentei guatemaleze. Che petrece anul 1954 luptând de partea rezistentei, plecând apoi în Mexic îl întâlneste pe Fidel Castro.
Che avea sã scrie ulterior: “Prima noastrã ceartã s-a referit la politica internationalã, însã pânã la ivirea zorilor stiam cã voi lua parte la expeditiile lui Fidel”.
Pe 26 iulie 1956, Fidel Castro creeazã Miscarea Revolutionarã, în care Guevara juca un rol dublu: medic si luptãtor de gherilã. În scurt timp întreaga organizare a luptei de gherilã este asumatã de cãtre Che. Atacul împotriva regimului Batista se soldeazã cu un esec rãsunãtor, din cei 82 de oameni implicati supravietuiesc doar 12. Revolutionarii se regrupeazã si în scurt timp reusesc sã strângã de partea lor un grup de 3.000 de persoane. Che este rugat de Fidel sã preia comanda acestor oameni.
“Mã confruntam cu o dilemã: sã îmi dedic viata medicinii sau datoriei mele de soldat revolutionar? Aveam în fata mea rucsacul plin cu medicamente si lada de munitie, erau prea grele si nu le puteam cãra pe amândouã. Am luat lada si am lãsat rucsacul în urmã”.
Acesta este momentul în care Guevara se transformã în “El Comandante”. El Che preia conducerea trupelor de gherilã si devine în scurt timp un tactician fãrã milã, capabil sã ordone executii masive în rândul inamicului si, dupã unii, chiar în rândul populatiei civile. Che introduce teoria bazatã pe urã ca instrument de lucru. “O urã groaznicã fatã de dusman îl face pe om sã depãseascã limitele naturale, transformându-l într-o masinã de ucis, violentã, rece si eficientã”.
Che introduce si teoria rãzboiului total, a rãzboiului de gherilã: “Trebuie sã ducem rãzboiul acolo unde este inamicul: în casa lui, în locurile unde se distreazã, un rãzboi total”.
În 1958 USA acapareazã economia cubanezã datoritã unei întelegeri cu Batista care primeste din partea statului american un milion de dolari pentru operatiuni militare. În acelasi timp eforturile lor sunt zadarnice, nereusind sã înfrângã revolutia.
Cei 3000 de oameni ai lui Che reusesc sã învingã armata mult mai numeroasã a lui Batista, care pãrãseste tara. Pe 2 ianuarie 1959 Guevara intrã în Havana si se instaureazã regimul de dictaturã a lui Fidel Castro. Fidel dã celebra lege a nationalitãtii: „Sunt cubanezi prin nastere strãinii care au luptat contra tiraniei învinse pe 31 decembrie 1958, timp de doi ani, în rândurile Armatei Rebelilor si au obtinut gradul de Comandante”. Legea aceasta este dedicatã lui Che, acesta fiind singurul care întrunea conditiile respective.
Che Guevara devine în 1959 comandatul închisorii Cabana. Timp de sase luni, între 2 ianuarie şi 12 iunie 1959 au fost executaţi acolo cel puţin 156 de prizonieri, în majoritate politici. Documentele vremii, inclusiv declaraţii confidentiale facute de Guevara, sugerează chiar câteva mii de victime.
Dupã instaurarea regimului Casto, revolutionarii încep persecutiile contra sustinãtorilor lui Batista. Guevara, în calitate de conducãtor al tribunalului revolutionar acceptã executarea a peste 500 de persoane, civili si militari.
La 7 octombrie 1959 Che este numit în fruntea Insitutului National de Agriculturã. În aceastã posturã expropriazã terenurile americanilor. Initiazã reforme axând agricultura exclusiv pe productia de trestie de zahãr si tutun. Guevara interzice orice alt gen de culturi, chiar si pe cele experimentate cu succes de cubanezi de-a lungul anilor si care le aduceau un profit bun. De asemenea, aceastã reformã a dovedit lipsa oricãrei culturi politice si economice a lui Guevara, deoarece el leagã astfel economia tãrii sale de SUA, tarã ostilã, unde se exporta aproape întreaga productie de trestie de zahãr si tutun. Ulterior se va vedea cã strategia lui Guevara a distrus pe multi ani de zile economia Cubei.
La 26 noiembrie pãrãseste acest post, fiind numit presedintele Bãncii Nationale a Cubei. Continuã însã sã îsi sustinã reformele economice ceea ce îl va situa pe pozitii de rãzboi cu ceilalti membrii ai guvernului. Sustine totodatã apropierea de Uniunea Sovieticã si transformarea regimului de la Havana într-unul comunist.
Între timp relatiile dintre SUA si Cuba devin tensionate, pe de o parte datoritã înclinatiilor cãtre comunism, iar pe de alta din cauza reformelor lui Che care distruseserã industria si economia, afectând astfel interesele SUA, ca principal importator al Cubei. America priveste totusi cu indulgentã regimul de la Havana datoritã promisiunii lui Fidel de a instaura democratia prin organizarea de alegeri libere.
La începutul anului 1960 Castro semneazã o întelegere cu Uniunea Sovieticã prin care primeste 100 milioane de dolari credit si se perfecteazã schimbul zahãr contra petrol. SUA reactioneazã în luna martie prin încetarea livrãrii petrolului si cumpãrãrii zahãrului cubanez. În mai Cuba stabileste relatii diplomatice cu sovieticii, iar americanii rãspund acestei provocãri pe 19 octombrie când instaureazã un embargo asupra Cubei. Sovieticii rãmân astfel singurul sustinãtor al Cubei si singura piatã de desfacere. Toatã aceastã situatie diplomaticã este cauzatã de obstinatia cu care Guevara si-a urmat ideile. Castro, care pânã la acest moment sustinuse toate actiunile lui Che fãrã sã le comenteze, începe sã realizeze cã sovieticii pot dispune de tara sa în orice moment, dealtfel cum se va si întâmpla. Într-o perioadã foarte scurtã, Guevara a distrus orice posibilitate de însãnãtosire economicã a tãrii prin reformele sale absurde si prin ruperea relatiilor economice cu SUA, urmate de izolarea Cubei pe plan diplomatic de restul lumii civilizate si de aservirea tãrii Rusiei. Rezultatele acestei politici au aruncat tara în foamete si au mentinut-o pânã azi în mizerie.
Relatia lui Che Guevara cu Fidel Castro începe sã fie tensionatã si datoritã aureolei de erou-revolutionar pe care o avea acesta. Anul 1960 este anul în care Che devine mitul care supravietuieste pânã astãzi. În august 1960, revista americanã Times publicã povestea lui Che supranumindu-l “Creierul lui Castro” si demonstrând cã tara este condusã de El Comandante. În acelasi an Guevara terminã de redactat celebra sa operã “Guerra de guerillas”, care este pânã în ziua de astãzi manualul perfect al luptãtorului de gherilã. 1960 este anul în care fotograful Alberto Diaz Guttierez imortalizeazã celebrul portret intitulat “The Heroic Guerilla”. Imaginea l-a fãcut pe Che cunoscut în toatã lumea si i-a întretinut faima pânã în ziua de astãzi, când se confundã cu însusi idealul revolutionar.
Castro este vizibil deranjat de faima pe care Guevara o acumulase si îi sugereazã un turneu prin statele socialiste. Che acceptã sugestia prietenului sãu pe care nu îl poate suspecta de rele intentii. Cãlãtoria nu dureazã foarte mult si Che revine în Cuba în februarie 1961 dupã ce vizitase în calitate de ambasador al revolutiei tãri precum Cehoslovacia sau China.
Întors în tarã este numit ministru al industriei, calitate în care contribuie la colapsul sistemului economic prin tratarea necorespunzãtoare a impozitelor si controlul capitalului privat acumulat. Aceste mãsuri duc la un deficit în productia industrialã si la reducerea importurilor. La 26 iulie 1961 Cuba este declaratã stat socialist, iar în octombrie explodeazã criza rachetelor din Cuba. Pozitia lui Che este favorabilã unei confruntãri nucleare.
Anii 1962-1963 se desfãsoarã sub impactul reformelor implementate de Guevara. În 1964 Che hotãrãste cã revolutia trebuie sã se extindã dincolo de granitele Cubei. Anii urmãtori îi va petrece pe drum, între diferitele tãri sud americane, proclamând revolutia si atacând furibund imperialismul americanilor. Revine în Cuba de câteva ori, dar de fiecare datã Fidel îl întâmpinã cu rezerve. În aprilie 1965 Castro îl roagã pe Che sã redacteze o scrisoare din care sã reiasã cã toate actiunile pentru implementarea revolutiei nu tin de Cuba, ci doar de persoana sa.
Che îi face pe plac vechiului sãu prieten, nestiind cã Fidel va folosi respectiva scrisoare pentru a-i bloca accesul în Cuba. Scrisoarea este adresatã lui Fidel si poporului cubanez si urma a fi cititã numai cu acordul lui Che. În octombrie 1965, Castro dã publicitãtii scrisoarea fãrã acest acord.
Acesta scrisese: “Renunt la pozitia mea de lider al partidului cubanez, la postul de ministru, la gradul de maior, la cetãtenia mea cubanezã. Legal, nimic nu mã mai apropie de Cuba. Eliberez Cuba de orice responsabilitate“.
Anuntarea oficialã a textului scrisorii îl obligã pe Guevara sã rãmânã în exil. Bunul sãu prieten, dictatorul Castro, îi refuzã posibilitatea de a-l apãra sau gãzdui în caz de nevoie. Revolutia nu se bucurã însã de succes, iar în 1967 Guevara hotãrãste cã locul propice luptei este Bolivia. Anterior primise semnale din aceastã tarã, Che era convins cã aici revolutia va reusi. Evenimentele ulterioare nu îi vor da însã dreptate. Bolivia nu rãspunde chemãrilor lui Che: “Viva la revolution!”. Dupã câteva luni de luptã, Che pierduse majoritatea soldatilor. Nici un bolivian nu trecuse de partea sa. Cei câtiva supravietuitori erau înfometati si hãituiti de armatã. Pentru Che era limpede cã pãdurile boliviene îi vor fi ultima adãpostire. În data de 8 octombrie 1965 soldatii bolivieni vor semnala prezenta unor luptãtori strãini, îi atacã si îi iau prizonieri. Pentru scurt timp nu au stiut cã este vorba despre El Comandante. Guevara era total schimbat: murdar, foarte slab, cântãrea în jur de 50 de kilograme. Esecul lui Guevara în Bolivia nu se datoreazã unor impedimente militare sau de altã naturã, ci pur si simplu faptului cã nu era iubit acolo. Experimentele nefaste încercate de el în Cuba, l-au arãtat bolivienilor ca pe un rãzboinic incapabil sã facã ceva bun pe timp de pace.
Pe 9 octombrie CIA ordonã asasinarea lui Guevara. Acesta moare în aceeasi zi în jurul prânzului, împuscat de patru ori în piept. Dupã unele mãrturii, Che ar fi spus când a fost prins: “Sunt Che Guevara, nu mã omorâti, valorez mai mult viu decât mort”. Desigur, s-a gândit la prietenia pe care i-o purtau rusii, ca si la cât de important era el, exportatorul comunismului în America Latinã, pentru distrugerea imperialismului american. Che ar fi murit terorizat, în genunchi, implorând pentru viata sa. Dar agentul CIA, care a fost de fatã la arestarea si executia sa, avea sã povesteascã faptul cã, vãzându-l pe Che, si-a dorit sã îl îmbrãtiseze, si cã acesta a murit “ca un adevãrat bãrbat”, înfruntând moartea cu demnitate si curaj: “Stiu cã ai venit sã mã omori. Trage, lasule, nu ai sã omori decât un om”. Cuvintele sale sunt exacte: omul Che a fost eliminat, mitul sãu însã se mãrea din ce în ce mai mult. Abilitatea lui Fidel a fost maximã, reuseste sã-l condamne pe Che la moarte, spãlându-se pe mâini. Dar Fidel a gresit, moartea lui Guevara nu îi va putea sterge mitul si imaginea din memoria colectivã. Vestea mortii lui El Comandante a fãcut înconjurul lumii. Oamenii refuzau sã creadã cã liderul revolutionar nu mai e în viatã. Nu puteau întelege cum invincibilul Che, a fost omorât de slab pregãtita armatã bolivianã.
Viaţa de familie
În Guatemala o cunoaşte pe Hilda Gadea, prima soţie. În Cuba, Pe 2 iunie 1959 o ia de nevastă pe Aleida March, după ce, la 22 mai 1959 divorţase de Hilda, cu care avea o fetiţă, Heldita. Cu cea de-a doua soţie are 4 copii: Aleidita, Camilo, Celia şi Ernesto.
Fotografiile lui Che asasinat devin simbolul nedreptãtii si al opresiunii. Asezat pe o masã de lemn, cu ochii larg deschisi, extrem de slab si de senin, Che impresioneazã generatii întregi. Interesant este faptul cã fotografia respectivã suferã o serie de transformãri în timp: pletele lui Guevara se alungesc, bratele sale sunt acum asezate ca la rãstignire, hainele sale se transformã în cârpe, dupã care într-un fel de giulgiu. În timp, imaginea sa este modificatã esential nepãstrand aproape nici o trãsãturã originalã. Imaginea ultimã este o clasicã imitatio Christi.
Astãzi, aproape toatã lumea îl iubeste pe Che Guevara, fãrã sã mai stie mãcar cine a fost, pentru ce a luptat sau pentru ce a murit. De ce? A fost într-adevãr un om hotãrât, a luptat pentru ideile sale pânã la moarte. A fost un autentic lider legendar. Însã nu trebuie uitat faptul cã Guevara a condamnat la moarte sute de oameni si chiar i-a executat cu propriile mâini. Nu trebuie uitat cã odatã desãvârsitã revolutia s-a dovedit incapabil de a construi, distrugând prin reformele sale viata a generatii întregi de cubanezi. Nu trebuie uitat cã, desi nu era comunist la origine, s-a fãcut portdrapelul comunismului în rândul Americii Latine. Numai o tarã care nu a cunoscut stãpânirea „iadului rosu” poate privi cu simpatie sau cu indulgentã ideologia rãspânditã de Guevara. Ca personaj istoric, Guevara va fi perceput în adevãrata sa dimensiune nefastã: de luptãtor perfect de guerillã, de criminal, de om de stat incapabil si comunist de marcã. Cu timpul, poate va fi dat uitãrii.
Însã pentru generatiile tinere el va personifica pentru mult timp de acum înainte o idee: revolutia, sau, mai exact, opozitia fatã de sistem, fatã de tot ceea ce este prestabilit si încorseteazã libertatea individualã. Este Che Guevara un asasin cu sânge rece, sau un erou? Alegerea vã apartine.
Filme cu şi despre Che Guevara
El Che Guevara (1968); regia Francisco Rabal
Che! (1969); regia Richard Fleischer; Omar Sharif în rolul lui Che
Evita (1996); regia Alan Parker; Antonio Banderas în rolul lui Che
Hasta la victoria siempre (1997); regia Juan Carlos; Alfredo Vasco în rolul lui Che
El Dia Que Mw Quieras (1999), documentar cinematografic despre moartea lui Che; regia Leandro Katz
Fidel (2002); regia David Atwood; Gael Garcia Bernal în rolul lui Che
Diarios de motocicleta (2004); regia Walter Salles
Che: Filmul (2006); regia Steven Soderberg
