Ce va voi prezenta acuma este un caz real despre un criminal in serie pe care vreau sa il pun in antiteza cu acest om care a salvat puiul de urs.
Daca omul care a salvat ursul merita puscarie, atunci sa imi spuneti voi daca exista dreptate si cum ar trebui pedepsit criminalul urmator:
Luis Alfredo Garavito Cubillos, aka. La Bestia (nascut pe 25 ianuarie 1957 in Génova, Quindío) e un cunoscut violator columbian si criminal in serie. El este primul nascut din cei sapte frati si aparent, a fost abuzat de tatal sau in copilarie, conform marturiei sale.
In 1999 el a recunoscut ca a violat si ucis 140 de baieti, dar numarul victimelor sale ar putea depasii cifra de 300. El a fost descris de presa locala ca fiind "cel mai rau criminal in serie din lume" datorita numarului mare victime.
In momentul cand a fost capturat (22 Aprilie 1999), pedeapsa maxima in Columbia era de 30 de ani. Dar, datorita faptului ca Garavito si-a recunoscut crimele si a ajutat autoritatile in gasirea cadavrelor, pedeapsa lui a fost redusa la 22 de ani si are posibilitatea de a iesi mai devreme din inchisoare pentru cooperare si buna purtare.
In anii urmatori, Columbia a marit pedepsele pentru crima datorita cazului unic a lui Garavito, dar din pacate, pedeapsa lui Garavito nu a fost extinsa, datorita faptului ca nu a existat vreun precedent in Columbia.
Totusi, in 2006, la o reviziure juridica a cazului sau, s-a propus ca pedeapsa lui sa fie extinsa datorita crimelor inca nerezolvate si pe care acesta nu le-a recunoscut, dar nu este nimic cert.
Victimele acestuia, erau in majoritate formate din baieti saraci, copii de tarani, copii ai strazii cu varsta intre 6 si 16 ani. Garavito ii ademenea pe strada sau in camp oferindu-le cadouri, dulciuri sau cantitari mici de bani. Dupa ce le castiga increderea, acesta ii ducea la o plimbare pana-i obosea si profita de ei. El ii viola si le taia gatul, si cateodata le dezmebra trupurile neinsufletite. Majoritatea victimelor au urme de tortura.
Cum pedeapsa lui Garavito se apropie de sfarsit (ar putea iesi in 3 ani pentru buna purtare), multi columbieni au inceput sa critice autoritatiile din Columbia. Multi sunt de parere ca Garavito ar merita inchisoare pe viata sau pedeapsa cu moarte, dar aceste legi nu sunt aplicate in Columbia.
In 2006, un prezentator TV "Pirry" a luat un interviu lui Luis Garavito si l-a descris pe criminal ca-si regreta faptele, chiar isi minimalizeaza actiunile si ca si-ar dori dupa ce iasa din inchisoare sa inceapa o cariera politica pentru a ajuta copiii abuzati.
Dupa ce a fost difuzat interviul pe posturile columbiene, criticile impotriva lui Garavito si asupra autoritatiilor au crescut excesiv, multi columbieni au facut marsuri, petitii pentru ca Garavito sa nu iesa vreodata din inchisoare si au cerut schimbarea legii din Columbia. Dar, asemenea schimbari ar putea afecta viitoarele cazuri din Columbia.
Acuma sa imi spuneti voi ce ar trebui sa se imtample cu oameni ca astia, nu credeti ca scapa prea usor, nu credeti ca au facut prea mult rau ca sa scape cu cativa ani de puscarie si chiar pedeapsa cu moartea e mica.
Daca vrei sa cititi si despre alti criminali in serie aveti:
O lista cu 10 criminali in serie:
10 Criminali in serie
Iar aici avem cateva imagini simbolice si cu victime:
Imagini Victime
Vom mai reveni cu mai multe.
10 comentarii:
incredibil... :|
Viol incestuos. Premiera absoluta!
Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Paris
Atasat de Presa, Grupul de Presa al Politiei Capitalei
Este o premiera judiciara absoluta in Franta ! Si foarte probabil chiar si in Europa !
Michel Quesne in varsta de 65 de ani, inculpat si ulterior condamnat pentru un viol incestuos da catre un Juriu Popular la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) de la Mans (Sarthe) pe 5 mai 1999, « scapa intr-un mod miraculos de o sentinta de 16 ani de recluziune criminala ramasa definitiva datorita unui viciu de procedura »!
Din investigatiile pe care le-am intreprins, confirmat si de catre avocatul sau Philippe Meilhac, rejudecat pentru a doua oara, intr-un alt proces deschis pe 19 octombrie 2006 in urma unei interventii a CEDH (Curtea Europeana a Drepturilor Omului), admis si de catre Curtea de Casatie, Michel Quesne este pedepsit mai sever, fiind condamnat la 17 de inchisoare privata de libertate pe 20 octombrie (anuntat pe 21 octombrie) de catre un alt Juriu Popular la TGI din Angers (Maine et Loire), dominata de o « majoritate feminina » !
In plus, el a fost condamnat si la pierderea drepturilor civice si familiale timp de 10 ani, iar numele lui a fost trecut pe lista nationala ai delincventilor sexuali !
In ciuda faptului ca Avocatul General al acuzarii, Mireille Cadenat, reprezentand Ministerul Public, a solicitat aceasi pedeapsa ca si in 1999 !
In ciuda faptului ca intotdeauna, in toate imprejurarile, Michel Quesne si-a sustinut nevinovatia si probe incriminatoare concrete nu exista in acest dosar !
PREAMBUL
Christelle-Alice Collet in varsta de 33 de ani, animatoare familiala la Seviciul Social din Mans (Sarthe), fata naturala a lui Michel Quesne, depune o plangere contra tatalui sau in martie 1994, pe atunci in varsta de 21 de ani, pentru viol « sistematic » si « bestial » comis de catre acesta din urma de-a lungul timpului incepand cu implinirea varstei de 11 ani, pe atunci o fetita « subtirica » cu « coufura baieteasca », pana in octombrie 1993 !
La procesul de la Angers, Christelle-Alice, insotita de unul dintre avocatii ei, William Bourdon, a reiterat cu lux de amanunte modul in care tatal lei a violat-o pentru prima data, precum si « tehnicile » sexuale pe care acesta le-a utilizat atat pe cand ea era minora cat si dupa ce a devenit majora!
In ceea ce il priveste pe Michel Quesne, el a negat toate cele sustinute de catre Christelle-Alice, rispostand cu fermitate ca «Niciodata nu te-am viloat ! Stim amandoi si numai noi doi ca tot ceea ce spui aici este fals » !
APROFUNDAREA DOSARULUI
Parintii lui Christelle-Alice Collet « se lanseaza » intr-un proces de divort in 1990 pe cand ea avea 17 ani ! Deci era inca minora !
Inca de pe atunci ea « tine in secret » faptul ca tatal ei o violeaza de « maniera regulata » de la varsta de 11 ani, el comitand astfel simultan trei delicte criminale deosebit de grave : violul, si intretinere de raporturi sexuale cu o minora (pedofilie) pe de o parte, iar pe de alta parte, incestul, pentru ca este tatal natural al copilului!
Din sursele judiciare pe care le-am putut consulta, reiese ca Christelle-Alice comite din acest motiv o « tentativa de siuncidere » in 1989, cu putin timp inainte de divortul parintilor ei !
Continuand investigatiile noastre, descoperim ca ea « pastreaza in secret » agresiunile sexuale ale tatalui sau datorita amenintarilor acestuia : « daca vei spune la cineva, vei ramane orfana, asa cum am ramas orfan si eu la patru ani » !
In plangerea ei depusa la SUP (Serviciul de Urmarie Penala) de la TGI de la Mans, ea insista asupra faptului ca tatal ei a supus-o fortat, in repetate randuri la felatii « dupa ce isi parfumase penisul si îi ciupea sanii, de maniera agresiva » !
Desi dupa divortul parintilor ea « spera » ca « cosmarul » se va termina, Quesne continua sa o violeze pana in octombrie 1993 !
Tatal socat, evident, neaga totul in bloc!
Spune ca fata “relateaza evenimente din romane”!
Si pare convingator pentru unii, insa « manipulator » pentru altii, printre care si pentru Avocatul General al acuzarii, reprezntand Ministerul Public, Mireille Cadenat, care pe langa pedeapsa ramasa definitiva in 2000, solicita in plus si o « perioada de siguranta », (de regula mai mare decat jumatatea pedepsei !), inainte de executarea careia efectiva in detentie, nu se poate solicita JAP-ului (Juge d’Application de Peine-Judecatroul care raspunde de executarea pedepselor in centrele de detentie) libertatea conditionata de control judiciar (in stare de libertate) ! Michel Quesne pare un « manipulator » si pentru majoritatea celor prezenti in sala de audienta care au asistat in direct la proces timp de doua zile!
Si nu numai ! Ci si pentru cei care au urmarit procesul indirect prin intermediul presei, radioului si televiziunii, pentru care inculpatul este nu numai un manipulator dar si un « violator in serie al copilului sau natural », un adevarat « pedo-incestofil » care trebuie pedepsit cu severitate cu atat mai mult cu cat evenimentul s-a « derulat de-a lungul multor ani » !
A fost deosebit de interesanta pozitia D-nei Mireille Cadenat, Avocatul General, care a insistat asupra faptului ca juriul « nu trebuie sa fie influentat de catre avocatul apararii » care incerca sa puna in evidenta « inexistena unor probe incriminatoare directe in dosar » si ca « indoiala trebuie sa profite inculpatului pentru evitarea unei erori judiciare » !
Ea a insistat in fata juriului si asupra faptului ca Michel Quesne « trebuie pedepsit sever », exemplar, pentru ca asemenea acte « barbare sa nu se mai produca in societatea civila ! »
Si totusi, intr-un proces criminal in care nu exista probe suficiente la dosar pentru a-l condamna pe inculpat, existand deci « indoiala », el trebuie sa fie achitat, in principiu !
Si totusi nu s-a intamplat asa !
Juratii urmarind « cu strictete » rechizitoriul acuzarii, l-au condamnat pe inculpat, pe 20 octombrie 2006, la o pedeaspa de 17 ani de inchisoare privata libertate, mai mare decat la cea care a fost condamnat la primul sau proces in 1999 !
Dupa rechizitoriu, in care avocatul general atragea atentia juriului asupra faptului ca «Christelle-Alice Collet este ferma in acuzatiile ei », ea declara usurata in fata juriului ca « sunt mandra ca l-am putut infrunta inca odata ! Este acelasi manipulator pe care il stiu de o viata, iar acum il las in continuare cu minciunile lui »!
In fata jurnalistilor, Michel Quesne, tatal ei natural, revoltat, care deja a efectuat sase ani si jumatate de inchisoare privata de libertate in urma condamnarii sale in procesul din 1999, verdict anulat de catre CEDH (Curtea Europeana a Drepturilor Omului) pe 1 aprilie 2004, « nu intelegea » atitudinea lui Christelle-Alice fata de el, cu care nu mai vorbise efectiv de 13 ani, afirmand ca singurul lucru ce-si poate reprosa este faptul ca « nu s-a putut ocupa suficient de ea, neavand timp din cauza serviciului» !
Inainte de proces (la acest al doilea, la Angers-Maine et Loire, 19-20 octombrie 2006), Quesne a declarat presei ca « Christelle-Alice stie ca sunt nevinovat » si « vreau sa demonstrez lumii ca tot ceea spune ea este fals » pentru ca « nu am de gand sa ma intoarc in inchisoare de unde am fost eliberat in 2005 » ! (datorita unui viciu de procedura, vezi mai jos !)
Jean-Marc Florand care l-a insotit la proces (alaturi de Philippe Meilhac), avocat celebru, renumit, pentru succesul obtinut in Dosarul Patrick Dils, achitat si el la revizuira procesului sau dupa 17 de recluziune criminala pentru violarea si uciderea a doi baieti Cyril Beining si Alexandre Beckrich, la Montigny lès Metz-Moselle in septembrie 1986 (unul dintre cele mai mari erori judiciare si printre putinele recunoscute de catre justitia franceza !) era si el ferm convins de « succesul » lui declarand presei ca « asteptam ca adevarul sa fie spus, sa obtinem achitarea pentru a putea pleca linistiti » !
Nici reactia lui William Bourdon, cel de-al doilea avocat a lui Christelle-Alice Collet, nu poate fi neglijata !
Fiind in apropiere, el a imediat « ripostat » cu « violenta » afirmand ca “ar fi indecent ca sub pretextul unei erori judiciare, un vinovat sa fie declarat nevinovat » de catre o justitie care se vrea dreapta si impartiala !
Lui Michel Quesne, considerat « ordinar » si « dragut » nici expertizele psihologice efectuate de catre cei abilitati ai Ministerului de Justitie nu i-au fost favorabile, declarandu-l « psihorigid » iar ancheta sociala efectuata in anturajul sau (in familie, la locul de munca, etc.) a pus in evidenta un « individ autoritar care putea fi violent », caracterizare facuta in special de catre fosta lui sotie Christiane Collet, 65 de ani, de care divorteaza in 1991, printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva !
In declaratia ei, ea mai mentioneaza si faptul ca « ocupata cu serviciul, precum si cu problemele familiale, nici macar nu i-a trecut prin minte sa se gandeasca la un asemenea comportament din partea sotului ei ».
In ceea ce o priveste pe Christelle-Alice, spune ea, « ar fi vrut sa-si schimbe sangele care îi curgea prin vene » sau ca « ea se ascundea cand sotul ei venea la ferma lor pentru a o vizita dupa divort »!
Investigatiile pe care le-am intreprins in acest dosar au scos in evidenta insa si anumite aspecte contradictorii in declaratiile partii vatamate !
In primul rand, fratele lui Christelle-Alice, Laurent, 42 de ani, in declaratia lui, « confirmata » si la bara in audienta sustinea ca primele « atingeri » de natura sexuala ar data de pe vremea cand ea avea 5-6 ani !
« Agresiunile sexuale », au inceput mai tarziu, pe la 7-8 ani !
Ceea ce Christelle-Alice nu a mentionat niciodata, intr-o nicio declaratie !
In al doilea rand, cei doi baieti ai femeii cu care acuzatul traia in cuplu, care frecventau deja familia Quesne inca de cand erau mici au depus marturii in favoarea lui Michel Quesne!
Conform declaratiilor unuia dintre ei, Bruno Pelletier, acuzatul nu avea cum sa comita violul incestuos in repate randuri cand Alice afirmase ca ele a avut loc pentru ca Michel Quesne avea alibii « in beton », fiind in acele momente la familia Pelletier !
Mai mult, si sotia lui Quesne, D-na Carcenat a dat o serie de declaratii scrise care nu le putem face publice pentru pastrarea secretului de instructie, care insa constituie alibiuri « solide » in favoarea acuzatului !
Alte documente pe care le-am putut consulta mentioneaza ca Christelle-Alice intre 4-20 de ani a fost violat regulat si maltratat de catre tatal ei natural Michel Quesne !
Ca el o supuse unor acte de natura sexuala umilitoare care au avut ca rezultat traumatizarea psihica a ei, motiv pentru care reclamanta s-a izolat de societate, suferind de crize de tetanie, de anxietate, de anorexie, recurgandu-se la tentativa de sinucidere, respectiv, facand totul pentru a nu avea alura unei femei ci a unui barbat, crezand ca astfel il va indeparta pe tatal ei !
La 20 de ani la « Planning Familial », Christelle-Alice Collet (pe atunci inca purtand numele ei adevarat Christelle Quesne) intalneste « o persoana » de incredere, care o va asculta, o va intelege si care o va indemna sa depuna o plangere impotriva tatalui ei in martie 1994, pe cand se numea inca Christelle Quesne pentru violuri incestuoase repete comise de catre tatal ei intre 1980-1993, agricultor in Orne !
In februarie 2000, dupa 6 ani de procedura, trecand de la « non-lieu » (incetarea urmarii penale) la casatia hotararii judecatoresti prin recurs la Presedintele Republicii Franceze, condamnarea lui Michel Quesne viol incestuos la 16 ani de recluziune criminala ramane definitiva!
In urma acestei decizii judecatoresti, Christelle-Alice Collet este recunoscuta oficial « victima » de catre jurisdictia franceza si se constituie parte civila.
In 2004, Michel Quesne sesizeaza CEDH pentru viciu de forma (de procedura) in timpul casatiei din 2000 !
CEDH retine doua elemente, suficiente pentru anularea hotararii judecatoresti ramasa definitiva in Dosarul Christelle-Alice Collet-Michel Quesne :
1. Deliberarea facuta de catre parchet (chambre criminelle) a avut loc in prezenta avocatului general al acuzarii reprezentand Ministerul Public
2. Comunicarea memoriului facuta de catre raportorul-consilier apararii a fost facuta tarziu (in afara termenului legal prevazut de lege)
In concluzie CEDH anuleaza pe 1 aprilie 2004 sentinta ramasa definitiva in dosarul Collet-Quesne si condamna Statul Francez la plata unei despagubiri inculpatului !
Ceea ce permite inculpatului sa-si inainteze dosarul din nou in fata Curtii de Casatie !
In iulie 2005, Curtea de Casatie examineaza dosarul lui Michel Quesne (conform legii Guigou din 15 iunie 2000) si decide anularea verdictului de culpabilitate pronuntat in procesul din 1999 sub motivul ca violurile la care Christelle-Alice Collet (Quesne) a fost supusa ca minora de catre inculpat nu erau caracterizate « prin amenintare, constrangere, surprindere » !
In concluzie, inculpatul, este considerat nevinovat si este eliberat din penitenciar fara control judiciar pana la noul sau proces din 19-21 octombrie 2006 !
Christelle-Alice Collet se constituie insa in contuinuare parte civila !
Si alaturi de ea si « Miscarea Franceza pentru Planningul Familial » din Regiunea « Pays de Loire » (Tara Loarei) reprezentata prin Marine Leroy, Laurence Roussel, Maïté Albagly pentru ca :
1. Incestul este un viol, o crima, « indiferent daca inculpatul este condamnat sau nu stiind ca legea este de partea celui mai puternic » !
2. CEDH condamnand Franta pentru viciu de forma (de procedura) nu rezulta ca sentinta pronuntata si ramasa definitiva in 2000 in Dosarul Collet-Quesne nu este justificata si corecta !
3. Legea defineste in articolul 222-23 din Codul Penal : « orice act de penetrare sexuala, de orice natura ar fi el, comis asupra unei persoane fara acordul ei, cu violenta, constrangere, amenintare sau surpriza constituie un viol ! »
Si totusi, Michel Quesne are « priza la public », cel putin la inceput !
Si dupa cum am mai precizat are o mare putere de convingere si convinge unii!
In special « adeptii » prezumptiei de nevinovatie si ai erorilor judiciare !
Crescut la o ferma de catre tatal lui natural si mama sa vitrega, o « mama severa », dupa moartea mamei sale naturale pe cand avea patru ani si jumatate, inculpatul desi menifesta o « atractie » pentru carte (invata foarte bine la scoala !), isi abandoneaza studiile la varsta de 13 ani dupa obtinerea certificatlui de studii generale (brevet de colegiu) pentru ca « este nevoie de ajutorul lui la ferma familiala » !
In 1960 se angajeaza in armata si pleaca in misiune in Algeria, pe atunci inca colonie franceza !
Dupa castigarea independentei Algeriei, el revine in Franta si se casatoreste cu Christiane Collet o prietena din copilarie, lucrand ca agricultor la o ferma de 20 de hectare in Orne.
Din investigatiile pe care le-am facut in anturajul lui, Quesne, tatal a cinci copii, pare totusi sa fi fost un om corect si respectat in relatiile sale interpersonale, nefacand niciodata un gest « deplasat » !
Nimic nu-l incrimineaza ! Cel putin la prima vedere !
Sa fi fost el oare un om cu « doua fete » ?
Copii lui il descriu ca pe un tata in preajma caruia « se traia intr-un climat de frica si violenta », motiv pentru care ei nu se adresau lui spunand « tata » si cu care nimeni din familie nu vorbea decat strictul necesar !
« El nu dorea decat in sanul familiei sa fie respectata ordinea si disciplina, fara ca el sa fie prea mult deranjat » !
In cele din urma, casa familiala devenind « prea mica », copiii dorm cu parintii pana la varsta adolescentei !
Dusul este instalat in « laptarie » (incapere in care se stocheaza la tara laptele adunat de la vaci) si nu exista o poarta, o usa, care sa separa incaperile !
Este instalat pentru « intimitate » un ridou !
In principiu, inculpatul avea cel putin teoretic posibilitatea sa se « uite la propria sa fiica ca la o femeie » !
Cu atat mai mult cu cat conform declaratiilor sotiei sale Christiane, el era un « salbatic pe plan sexual » niciodata « satisfacut, multumit », un adevarat obsedat de sex !
In sfarsit, desi Michel Quesne a fost condamnat la cel de-al doilea proces al sau cu interventia CEDH, pe 20 octombrie 2006, la 17 ani de recluziune criminala, pe 21 octombrie, la anuntul verdictului, avocatii sai fac appel, procesul urmand sa fie rejudecat in acest an catre juratii de la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) de la Paris !
Contrar acestei hotarari judecatoresti, conform cruia Quesne urma sa se intoarca in inchisoare, cei care instruiesc dosarul lui l-au remis in libertate sub control judiciar (in ciuda faptului ca avocatul general al acuzarii s-a opus acestei decizii !), el avand obligatia sa se prezinte de doua ori pe luna (la intrevale de 15 zile) la comisariatul de politie de care apartine cu domiciliul !
Respectarea cu strictete a controlului judiciar care i s-a impus, poate fi considerat de catre justitie o « proba materiala certa » privind « seriozitatea » lui, precum si dorinta lui de a-si apara « nevinovatia » in fata celor care l-au inculpat si incearca sa-l vada cu orice pret lipsit de libertate !
COMENTARIUL AUTORULUI
Dosarul Quesne-Collet este fara indoiala un unicat, o premiera in istoria jurisdictiei franceze !
Si de ce nu si in istoria jurisdictiei europene !
In primul rand, pentru ca se intampla pentru prima oara cand o hotarare pronuntata de catre un Juriu Popular al unui TGI (Tribunal de Inalta Instanta) ramasa definitiva, este anulata de catre Curtea de Casatie la sesizarea CEDH (Curtii Europene a Drepturilor Omului ) considerand ca inculpatul Michel Quesne nu a beneficiat de un « proces echitabil » ! (pentru motivele pe care le-am enumerat mai sus !)
In al doilea rand, pentru ca, conform legii Guigou din 15 iunie 2000, Quesne a avut « sansa » sa beneficieze de un al doilea proces considerat « echitabil », insa are nesansa sa fie condamnat la o pedeapsa « mai aspra » decat la procesul sau « inechitabil » !
Niciodata in istoria jurisdictiei franceze nu au fost consemnate simultan cele doua « evenimente », aparent contradictorii, se pare insa, « complementare »!
Nu mai putin rar se intampla si faptul ca un individ inculpat intr-un dosar criminal si judecat de doua ori, fiind condamnat la recluziune criminala sa fie lasat in libertate sub control judiciar !
Desigur, mai putin daca cei care instruiesc dosarul « cred » in eventuala sa nevinovatie !
Cu alte cuvinte, juridic vorbind, exista o indoiala in vinovatia condamnatului!
Care evident, fara indoiala trebuie sa-i fie lui benefica!
Conform principiului “Prezumptiei de Nevinovatie”!
In sfarsit! De unde apare aceasta indoiala, totusi?
Fara sa intram in detalii in ceea ce priveste conflictul tata-fiica, de acuzatiile aduse de catre fiica tatalui, (oribile, demne cu adevarat unui incesto-pedofil), majoritatea din ele considerate inca secret de instructie (nefiind confirmate!), investigatiile noastre au scos la iveala o serie de incoerente, contradictii, in ceea ce priveste declaratiile celor care au fost implicati in acest dosar !
Si nu atat in ceea ce priveste inculpatul cat, fiica lui, Christelle Quesne !
Personalitatea ei ramane destul de « ambigua » si putin cunoscuta !
In plus, pare si « inexploatabila » datorita unui traumatism psihic de care ea sufera !
Cert, Hervé Lollic, magistratul insarcinat cu relatiile cu presa afirma ca psihologul Phulbert Jadech, expert pe langa tribunal, examinand-o pe Alice-Christelle a considerat starea ei « foarte critica » care ar putea fi rezultatul unui traumatism psihic in urma unor violente sexuale traite in trecut !
In procesele verbale insa exista mari confuzii intre ceea ce este « legat » de « viol » ! Pentru ca nu se face corect distinctie intre : « viol », care este considerata de jurisdictia
franceza o « afacere criminala » si « atingeri » sau « agresiuni » sexuale considerate de legislator mai mult ca o « afacere corectionala » !
Insa, la Michel Quesne el nu a putut remarca nici cel mai semnificativ element de perversiune sexuala, gen pedofilie, incest, etc. !
In fond, in acest dosar nu exista nicio proba materiala concreta !
Nici directa, nici indirecta, contra lui Michel Quesne!
Cristelle-Alice acuza, iar Michel Quesne, se apara si neaga totul in bloc!
Si amandoi sunt credibili !
Faptul ca Christelle-Alice Callot, copil fiind, avea obiceiul sa minta, nu inseamna neaparat ca doreste sa se razbune pe tatal ei care era foarte sever cu ea si « poveste intamplari din romane citite »!
Faptul ca Michel Quesne era « dur » cu familia si « ar fi fost capabil de violenta », sau pentru ca a divortat de fosta lui sotie, « abandonandu-si » familia, nu inseamna neaparat ca el si-a violat fata sistematic, bestial, ani de zile !
Doar de nenumarte ori a fost invitat la onomastica ficei sale !
Si atunci, la ce verdict ne putem astepta in acest dosar penal, pe care « publicul » il asteapta cu « sufletul la gura »?
Avem convingerea ferma ca daca pana la rejudecarea dosarului la TGI la Paris in acest an nu vor aparea « elemente » noi in acest dosar sau martori « noi » din trecutul indepartat ai « protagonistilor », cu noi depozitii considerate fiabile de catre cei care instruiesc dosarul, « afacerea » Quesne-Collet, va fi unul dintre numeroasele dosare « clasate » dupa acest al treilea proces ! (A se vedea si articolele « Dosare Clasate », « Deznodamant la Frontiera-Comentariul Autorului », « Procesul Secolului. Cine a ucis-o pe Agnes Le Roux ? »)
Printr-un dosar « clasat » intelegem de regula un dosar in care vinovatii nu au fost identificati si cu toate eforturile sustinute, cuplul politia-justitia nu a reusit sa « fabrice » un vinovat « ideal » care sa corespunda « tapului ispasitor satisfacand partea civila » sau din contra, l-a « identificat », l-a inculpat si l-a judecat, pentru ceva, pentru care cel acuzat probabil nu este vinovat !
Astfel, daca la procesul din acest an, Curtea de la Paris il condamna din nou pe Michel Quesne, pentru a treia oara, el nu mai are nicio sansa sa ramane in libertate, « teoretic » !
« Practic », insa, din cei 17 ani de recluziune criminala el a efectuat deja sase ani si jumatate, care cu « gratiile JAP-ului » (trei luni pe ani pentru comportare exemplara si inca doua luni in cazul in care detinutul isi desavarseste studiile obtinand o diploma indiferent de nivel de studii !), il autorizeaza de a-i solicita libertate conditionata sub control judiciar, la care el are dreptul la efectuarea jumatatii din pedeapsa lui privata de libertate, adica dupa opt ani si jumatate !
Ceea ce inseamna ca nu-i mai ramane « mare lucru » de petrecut in spatele gratiilor !
In cazul in care Juriul il gaseste nevinovat si il achita, foarte probabil, Curtea va face appel, in urma caruia el va fi condamnat printr-o sentinta judecatroreasca irevocabila care va ramane si definitiva!
Adica, « practic » celasi lucru ca si in primul caz !
Iar partea vatamata, Christelle Quesne (Alice Collet) va fi « satisfacuta » de verdict !
In fond si la urma urmei asta conteaza !
Sa existe un « suspect » care sa poata fi condamnat !
Si asta indiferent daca el este vinovat sau nu !
Pentru ca ceea ce stim astazi in acest dosar, nu ne permite sa admitem ca Alice Collet minte atunci cand spune ca a fost victima lui Michel Quesne ani de zile !
Dar nici nu putem afirma sub nicio forma ca Michel Quesne este un « monstru », un « pedo-incestofil » notoriu, care violase pe Christelle fiica sa naturala, « sistematic », cu violenta si cruzime, de-a lungul timpului!
Esecul societatii civile!
In direct de la Paris: Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Corespondent, Grupul de Presa al politiei Capitalei
Majoritatea criminalilor etichetati « periculosi » sau chiar « foarte periculosi », condamnati pentru pedepse lungi de inchisoare, se vor « integra » in mediul carceral, desfasurand activitati asociative sau lucrative in urma carora sunt apreciati si respectati de catre co-detinutii si personalul insarcinat cu supravegherea lor !
De multe ori acesti detinuti, prin limitarea drepturilor de "mobilitate" (de libertate), isi descopera o vocatie !
Propria lor vocatie, care nu si-ar fi descoperit-o probabil niciodata in libertate !
Leaderul deputatilor UMP (Uniunea pentru Majoritatea Prezidentiala), Jean-François Copé, a atras atentia saptamana trecuta in cadrul ultimei sedinte ale Adunarii Nationale asupra « afirmatiilor nedemne », considerandu-le « socante », ale fostului Ministru al Justitiei, D-na Elisabeth Guigou (Partidul Socialist), cand compara noua lege Dati (dupa numele actualului Ministru al Justitiei, Rachida Dati-UMP, care a promulgat-o) privind « periclitarea sigurantei statului », cu ceva mai « aspra » si « severa » decat legile care au fost promulgate de catre ministrii de justitie ai Germaniei naziste !
Contra legii Dati, nu din considerente de ideologie (politica) ci din convingere, D-na Guigou, deputata al departamentului Seine-Saint-Denis (Paris, aria metropolitana) afirma in plenul sedintei de la tribuna Partidului Socialist : « Dvs, D-na Ministru, Rachida Dati, dvs, D-l raportor, Georges Fenech, fosti magistrati, va intoarceti cu spatele la Beccaria alimentata de catre Filosofia Iluminista ! Dvs, alegeti Lombroso si omul sau criminal, cu toate ca sinteti constienti ca aceasta filosofie pozitivista a condus Germania nazista la cele mai abominabile si atroce crime » !
Contactata, D-na Guigou considera ca afirmatiile ei au fost « denaturate » de catre deputatii UMP,
in primul rand, intocmai pentru a o compromite « in direct », iar in al doilea rand pentru ca indirect, deputatii UMP sa poata compromite ideologia unui partid (« cu care o identifica » !) care dupa pierderea alegerilor prezidentiale de catre Lionel Joospin, « aflat in cadere libera » si « debusolat » trece printr-o profunda criza de identitate !
In fond, D-na Guigou « vroia sa spuna » ca guvernul si UMP nu-si dau seama de reformele extrem de importante care va aduce legea Dati in justitie !
Prin care, jurisdictia franceza pierde ceea ce a castigat prin Revolutia din 1789, adica individul sa fie condamnat pentru fapta sa si nu pentru ceea este el sau pentru crima care eventual ar putea-o comite !
Celebrul profesor italian de medicina legala, Cesare Lombroso (1835-1909) elaborase o serie de teorii referitor la morfotipul criminalului, pe baza unor cercetari extrem de minutioase efectuate pe mii de cranii, care ulterior au fost o sursa de « inspiratie » si pentru nazistii celui de-al treilea Reich !
Una din teoriile sale cele mai celebre este cea legata de « criminalul-nascut » pe care o expune in cartea sa « Omul criminal » (1876) !
In ceea ce priveste legea Dati (proiectul de lege Dati dezbatut in Sedinta Adunarii Nationale) prevede crearea de Centre de Retentie in care criminalii periculosi pot fi « retinuti » nelimitat dupa ispasirea pedepselor private de liberetate si eliberarea lor din Centrele de Detentie (Penitenciare, Inchisori, etc.)
Prevazut initial numai pentru criminalii pedofili care au executat o pedeapsa privata de libertate de cel putin 15 ani, aceste Centre de Retentie ar trebui sa « gazduiasca » dupa modificarea proiectului initial de lege, crearea de CSMS (Centre Socio-Medico-Juridice de Siguranta in care cel care si-a ispasit pedeapsa sa privata de libertate sa-si continue sejurul timp de un an, renuvlabil nelimitat !) si autorii crimelor multiple (sau recidivistii) in care sunt implicati atat minori cat si majori, inclusiv cei care au fost deja condamnati inainte de promulgarea acestei legi !
Mentionam ca Sarko (Nicolas Sarkozy, actualul Presedinte al Frantei), un adversar « feroce » al delincventei, in special al marii criminalitati si al imigratiei clandestine, a inceput sa ia masuri drastice impotriva celor care « terorizeaza » societatea civila si sfideaza autoritatile politienesti, respectiv, justitia inca de pe vremea cand era Ministru de Interne, in timpul presedentiei Jacques Chirac, in guvernul lui Dominique de Villepin. (a se vedea la comentarii si articolele : « Modelul prevenirii delincventei a lui Sarko », « Modelul imigratiei selective a lui Sarko », « Copilul Minune al secolului XXI », « Lolek si Bolek », « Bruxelles pe urmele lui Lolek si Boilek ») !
« Omul orchestra » in fruntea statului francez, Sarko nu iarta nimic si in special, pe nimeni !
« No mercy » (a se vedea si articolul cu acelas nume la comentarii), el este prezent cu sau fara voie « in toate cele ce sunt si cele ce maine vor rade la soare » !
Cel putin asa pretinde !
Fara dar si poate Rachida Dati este « omul » lui Sarko !
Gandeste ca Sarko si nu face decat sa puna in « practica » ceea ce Sarko hotareste ca trebuie facut !
Astfel, Sarko afirma la una din conferintele sale de presa : « Eu nu vreau ca criminalul sa fie pus in libertate imediat dupa executarea pedepsei sale private de libertate » !
Desigur, exista o serie de intamplari dramatice care fac ca Sarko sa fie « perceput » de catre societatea civila ca un adevarat « erou », un simbol al « binelui », un « salvator » al natiunii care lupta cu fermitate contra raului !
Pentru pedofilii periculosi a propus ca la executarea pedepsei, celor care urmeaza a fi pusi in libertate sa fie internati in niste spitale « speciale » unde sa fie « castrati chimic » pentru a evita o eventuala recidiva !
Surse neoficiale au sustinut ca Sarko ar fi chiar favorabil reintroducerii Pedepsei Capitale pentru pedofili multirecidivisti, ceea ce palatul Elysée nu a confirmat niciodata !
Printre sutele de dosare penale avand ca tema pedofilia si care asteapta solutii, indirect, de la cuplul Sarko-Dati, este suificient sa amintim ultimul, cel mai recent !
Dosarul « Enis », in care un copilul de 5 ani, Enis, baietelul lui Mustafa Kocakurt este rapit si violat miercuri, 15 august 2007 in departamentul Nord, la Roubaix (Lille, aria metropolitana) !
Gratie planului « Alerta Rapire », copilul este gasit viu (destul de rar !), ziua urmatoare, joi, pe 16 august, cu ajutorul unor caini « specializati » in rapiri si sechestrari de persoane, iar presupusul vinovat Francis Evrard, un pedofil, multirecidivist, eliberat din Centrul de Detentie Caen pe 2 iulie, (care urma sa-si extinda « activitatea » sa in Tailanda !), este arestat pentru « rapire si sechestrare, viol si agresiuni sexuale asupra unui minor, in recidiva » si incarcerat in timpul noptii la Inchisoarea Sequedin ! (a se vedea la comentarii si articolele « Unde sunt cei responsabili ? », « Emil Louis, un fidel discipol al Marchizului de Saade »)
Primul asemenea CSMS (experimental !), din afirmatiile D-nei Dati ar trebui sa-si deschida portile pe 1 septembrie 2008, in cadrul Spitalului Centrului de Detentie « Fresnes » (Paris, Val de Marne, aria metropolitana pariziana) !
In legea Dati, opozitia (in special PS !) “vede” o dubla pedeapsa, inacceptabila din punct de vedere constitutional!
Cu atat mai mult cu cat legea Dati, urmeaza sa fie « extinsa » si celor care la ispasirea pedepsei private de libertate « par » indivizi « foarte periculosi cu un risc foarte ridicat de recidiva », condamnati in special pentru crime odioase (asasinate, violuri, omucideri agravante, acte de barbarie, tortura, etc.) !
Precum si celor care au fost deja condamnati !
Cu toate ca « teoretic » aceasta lege nu poate fi aplicata mai devreme de 2023, adica acelor persoane care vor fi condamnate dupa promulgarea ei oficiala si trecerea unei perioade « minime » de 15 ani!
Conform celor declarate de catre Serge Blisko este vorba de « a substitui prezumptia de culpabilitate, prezumptiei de nevinovatie » !
Acest punct de vedere este sustinut si de catre CNB (Consiliul National al Barourilor), Baroul parizian, in particular, precum si Conferinta Batonierilor !
In sfarsit, proiectul de lege are in cea de-a a doua parte si un « amendament » care poate fi considerat « pozitiv » dupa parerea opozitiei !
Este vorba de a declara “iresponsabil din punct de vedere penal” un individ care comite un act criminal si care prezinta tuburari psihice !
Aceasta lege a fost deja aplicata in repetate randuri (articolul 122.1 din Codul Penal), ultima data fiind in 2004 cand intr-un spital psihiatric la Pau (Pyrénées Atlantiques) un infirmier si un ajutor-infirmier au fost ucisi de catre un « locatar », Romain Dupuy in varsta de 23 de ani prezentand grave tulburari psihice!
Internat la Unitatea Speciala pentru bolnavi dificili la Spitalul Psihiatric din Cadillac (aria metropolitana Bordeaux, Gironde), pe data de 6 noiembrie 2007, la Tribunalul de Inalta Instanta din Pau, Dypuy este achitat conform articolului 122.1 din CP cu mentiunea : « non-lieu psychiatrique » !
SM (Sindicatul Magistratilor, de stanga) considera legea Dati « nedemna » pentru democratiile occidentale si in special pentru justitia uneia dintre cele mai civilizate tari care au marcat istoria, cum este Franta !
Aceasi pozitie este sustinuta si de catre: LDO (Liga Drepturilor Omulu), SNEPAP (Sindicatul Personalului al Administratiei Penitenciare), GENEPI (Grupul National de Studenti Instructori in Mediul Carceral), ANVP (Asociatia Nationala a Vizitatorilor in Inchgisori), CGT, SMG (Sindicatul Medicilor Generalisti), ASPMP (Asociatia Sectorului Psihiatric in Mediul Carceral), APSEP (Asociatia Personalului Medical din Mediul Carceral), OIP (Observatorul International al Inchisorilor), care au sesizat CCNE (Consiliul Consultativ National de Etica) contra legii Dati !
Dupa parerea Profesorului Robert Badinter (PS), fost Ministru al Justitiei si parintele abolirii Pedepsei Capitale in Franta in 1981 (dupa alegerea lui François Mitterrand in fruntea statului), cel care a aparat (gratuit !) si salvat zeci de condamnati la moarte, care a intervenit in direct in mai multe emisiuni, pe RTL, France 2, legea Dati este « un regres » in raport cu valorile morale si juridice cucerite de catre Revolutia franceza si conduce in mod inevitabil la o « deriva de dimensiuni » in justitie !
« Nu putem tine inchis pe cineva numai pentru faptul ca el este un criminal potential !
Pentru ca el ar putea comite o crima fiind in libertate » !
“Este inconstitutional”!
Deci legea Dati produce o “modificarea radicala” a Codului Penal pe de o parte, iar pe de alta parte a Constitutiei Republicii a V-a!
Pentru Badinter, solutia ar fi ca, criminalul inca de la inceptul instructiei dosarului, ar trebui sa fie « studiat » meticulos din punct de vedere psihic de catre psihologi, psihiatri, sociologi, pedagogi iar in cazul in care el prezinta « semnele » unei eventuale recidive, el sa fie internat deja in timpul pedepsei intr-o unitate specializata pentru persoane considerate « periculoase » pentru societatea civila, unde sa poata fi retinut cat este necesar !
COMENTARIUL AUTORULUI
Cum, in ce conditii si in ce fel trebuie tratati ciminalii periculosi pentru a evita recidivarea lor, este intr-adevar o mare problema !
Si nu este numai Franta care se confrunta cu aceasta problema, ci si alte mari democratii in lume, post-industrializate ca SUA, Germania, Japonia, Marea Britanie sau Italia unde rata criminalitatii este ridicata si este in general o consecinta a dezvoltarii economice !
Cercetari indelungate pe care le-am efectuat in mediile carcerale de natura diferita, dar in special in cele in care traiesc privati de libertate criminali periculosi « specialiezati » in domeniul marii criminalitati (o criminalitate bine organizata si structurata) ne-au aratat ca reintegrarea sociala a lor, intr-o mare majoritate de cazuri este totusi posibila !
In principiu, un criminal considerat « periculos » intr-un anumit context social-istoric si economic este mult mai putin periculos intr-un mediu carceral !
Si nu neaparat pentru ca el este privat de libertate si monitorizat 24h/24h !
Ci pentru faptul ca el este izolat, « rupt » de mediul infractional in care isi poate organiza si dezvolta un act infractional « de calitate » care solicita intrunirea a o serie de conditii, printre care mentionam ca cele mai importante : existenta victimei, informatia, canalele de comunicare, complicitatea si nu in ultimul rand, stimularea, necesitatea comiterii crimei !
Experienta arata ca numerosi criminali considerati « periculosi » in libertate, intr-un mediu carceral « adecvat » se comporta absolut normal si pot desfasura o activitate constructiva, utila societatii civile ! (a se vedea si articolul din comentarii : « De la ura la viata ! Dreptul de a fi liber » !)
Ca majoritatea dintre ei sunt recuperabili, daca societatea civila se intereseaza de ei dupa eliberarea lor din Centrele de Detentie si face « cat de cat » un efort pentru a-i reintegra in societate !
Adica se arata « interesata » de activitatea prestata de acestia !
Pentru ca trebuie avut in vedere faptul ca un detinut timp indelungat intr-un centru de detetentie devine o « fiara » si in mod « inconditional » el isi pierde reperele sale sociale !
« Proiectat » intr-o lume « noua » dupa punerea lui in libertate, el devine un « debusolat » si pentru a « supravietui » el va recurge « instinctual » (ca o « fiara » !) la ceea ce a trait in trecut, la vechea sa « pasiune », crima !
Pentru ca tot « experienta » ne arata pe studiul a catorva sute de dosare ai unor criminali considerati periculosi si foarte periculosi, ca privati de libertate timp indelungat devenim, nu numai o « fiara » ci si un « institutionalizat » !
Majoritatea criminalilor etichetati « periculosi » sau chiar « foarte periculosi », condamnati pentru pedepse lungi de inchisoare, se vor « integra » in mediul carceral, desfasurand activitati asociative sau lucrative in urma carora sunt apreciati si respectati de catre co-detinutii lor si personalul insarcinat cu supravegherea lor !
De multe ori acesti detinuti, prin limitarea drepturilor de mobilitate, isi descopera o vocatie !
Propria lor vocatie, care nu si-ar fi descoperit probabil niciodata in libertate !
Cu alte cuvinte, ei devin utili in mediul carceral co-detinutilor lor prin muncile care le presteaza, prin functiile pe care le detin, dar ei pot deveni utili si societatii civile, prin contributia lor la dezvoltarea ei.
Este primul pas adevarat catre reintegrarea lor sociala !
In incheiere, mentionam ca nu exista nicio indoiala in privinta faptului ca cercetarile Profesorului Lombroso privind criminalitatea si in special crminalii periculosi nu sint lipsite de interes !
Totusi, studiul pur fiziologic al unui fenomen social este « prin definitie » un studiu incomplet !
Pentru ca asa cum rezulta din cercetarile noastra aprofundate legate de comportamentul deviant prezent atat in marea criminalitate cat si la criminalii periculosi, el evolueaza in cadrul intervalelor spatio-temporale dupa niste legi statistice bine determinate care verifica ecuatii neliniare de evolutie cu niste conditii speciale « la limita », organic dependente de contextul social-istoric si economic ! (a se vedea si articolul din comentarii : « Codul Socio-Genetic. Aplicatii la stdiul comportamentului deviant »)
In concluzie, suntem convinsi ca recidiva criminala si esecul reintegrabilitatii sociale, nu vor putea fi solutionate nici in spitalelele psihiatrice si nici in centrele de retentie pentru criminalii periculosi ! (a se vedea si articolul din comentarii : « Recidiva Criminala de natura sexuala »)
Fenomenul este « asemanator » cu cel al violentelor urbane din cartierele defavorizate din ariile metropolitane ale marilor sisteme urbane franceze !
Care sunt rezultatul esecului sistemului francez in « materie » de integrarea sociala !
Si asta in ciuda faptului ca Franta este o mare putere economica, politica si militara !
In ciuda faptului ca Franta ca simbol al democratiei si al civilizatiei este o tara generoasa si toleranta !
Care a investit sume considerabile in integrarea sociala a imigrantilor din ultima generatie, respectiv din generatiilor anterioare!
Dar in mod ineficace!
In mod similar, eradicarea marii criminalitati sau a recidivei criminale este o utopie, insa ea poate fi limitata si mentinuta in « limite normale », respectiv, tinuta sub control daca fondurile alocate de catre societatea civila in acest scop sunt utilizate in mod eficient!
Nu pentru « persecutia » criminalilor periculosi care au ispasit pedepsele lor private de libertate, in Centre de Reeducare sau Centre de retentie, post-carcerale, ci pentru sustinerea lor, precum si ale proiectelor lor in libertate !
Prin orientarea lor in Centre Socio-Profesionale catre activitati economico-asociative de care societatea civila, industria si economia tarii au nevoie !
Prin incadrarea lor in aceste centre de catre profesori, psihologi, pedagogi si educatori care sa-i formeze pentru noile lor activitati si care sa-i supravegheze « de aproape » pentru evitarea unor eventuale recidive !
Prin fapte reale, concrete care « sa dovedeasca » ca societatea civila se arate interesata de “recuperarea sociala” ai unor indivizi care si-au ispasit pedepsele si poseda un potential intelectual suficient pentru reintegrarea lor in societate! (a se vedea si articolul din comentarii: “Democratia in pericol?!”)
Pentru ca fara un compromis serios intre cele doua « tabere », pe de o parte, societatea civila, lumea celor « drepti », lumea celor « buni » si pe de alta parte ai celor decazuti din drepturi, ai celor « rai », orice incercare de recuperare sociala este sortita esecului !
Criminalul periculos, trebuie sa se simta util in societate !
Trebuie sa-si recapate incredera in sine, in propriile sale valori umane si morale « ratacite » de-a lungul timpului in medii carcerale care l-au transfomat in « fiara »!
De-altfel, scopul detentei nu este numai pedeapsa privata de libertate !
Detentia trebuie sa fie « umana » !
Trebuie sa aiba un rol important si in reeducare, un proces de durata si complex !
Care daca esueaza transforma pedeapsa privata de libertate intr-una « pierduta », iar criminalul periculos din « fiara » intr-un « rebut social », intr-o « epava umana » irecuperabila social !
Vorbim atunci de o « moarte sociala » a unui criminal periculos si implicit de esecul nostru !
Esecul societatii civile !
STRUCTURA CODULUI GENETIC
In direct de la Conferinta Internationala de la Paris : Aplicatiile Structurilor Matematice la studiul comportamentului uman
Thomas CSINTA (*)
________________________________________________________________________________
* Prof. univ. dr., Centrul de Consultanta, Studii & Cercetari de pe langa Scolile Superioare Franceze de Inalte Studii-Paris, Vicepresedinte EDUGATE, Director Stiintific CUFR-Bucuresti
Studiile aprofundate ale Codului Genetic (CG), conduc la un rezultat surprinzator care poate fi aplicat la intelegerea tuturor proceselor si mecanismelor sociale generate de indivizi izolati sau grupuri sociale de diverse dimensiuni si diversi parametrii sociali.
Modelul Standard (MS,“fenomenologic”) consta in ideea ca, Codul nostru genetic prezinta doua componente fundamentale: codul bio-genetic, “stabil” si “invariant” in cursul vietii, care “detine” toate informatiile de natura biologica a individului si care este capabil sa ne furnizeze, in “principiu”, orice detaliu legat de “evolutia” individului pe plan biologic, respectiv codul socio-genetic, care detine toate informatiile de natura “sociala” ale individului ( trasaturi psiho-sociologice, psiho-somatice, intelectuale, personalitate, etc), “instabil” si “variabil” (riguros!) in cursul vietii, care urmeaza o ecuatie diferentiala de ordinul II“, temporala”, de evolutie , cu conditii limita si un sistem de conditii cu legaturi, ale parametrilor componenti, caracteristic intercatiunilor si mecanismelor de schimb, sociale.
Un studiu experimental pe un mare numar de baterii de teste, scoate insa in evidenta ca acest cod in “principiu” poseda totusi o “stabilitate” si ”invarianta”, pe un termen suficient de lung, ceea ce permite aproximatia “instabilitatii” printr-o”stabilitate” cu fluctuatii, de diverse amplitudini (in functie de aproximatia de interes!) in jurul “stabilitatii”, considerat “pozitia”de echilibru, mod in care calculul matematic este “relativ” mult simplificat si exprimarrea codului socio-genertic va prezenta o forma redusa si usor de “manipulat” ceea ce conduce si la o buna aproximatie in majoritatea cazurilor.
O alta descoperire interesanta consta si in faptul ca cele doua coduri nu sint independente! Cu alte cuvinte, exista o stransa legatura intre cele doua componente principale ale codului genetic, care poate fi exprimata matematic prin relatii de recurenta intre spectrele valorilor (coeficientilor) proprii ale celor doua coduri (ale matricelor lor asociate) in spatiul socio-matematic atasat.
Aceasta legatura, precum si aspectul “discret” (cuantificat) ne permite clasificarea codurilor genetice in “tabele”, in grupe, clase, segmente si in concluzie, ar “permite” sa asociem un anumit cod unui anumit individ, in cazul obisnuit ( valori proprii “nedegenerate” ale spectrului) sau mai multe coduri, intre care exista tot o relatie de”reciprocitate”( cu o anumita probabilitate) in cazul unei “degenerari” (de ex. Dedublarea personalitatii!).
In sfarsit, “elementul” social reprezentat in spatiul mai sus amintit, prin codul sau genetic este si un mod de a permite o “vizualizare” de ansamblu al elementuli in raport cu alte repere, componente spatiului (subspatii) si permite cunoasterea “evolutiei” lui in aceste repere asociate, cunoscind legile de transformari relativiste ale subreperului de “plecare” fata de cel de “sosire”!
Notiunile matematice utilizate in descrierea codului genetic al individului pot fi “extinse” si la grupuri sociale de dimensiuni ”variabile”, constituind o “baza” generatoare a fenomenelor sociale.
Evident, aparatul matematc “atasat” unui grup social este mai “vast” si “consistent”, avind in vedere “interactiiunile” sociale de diverse tipuri intre membrii grupului, precum componentele mecanismelor de schimb intre grup si ”exteriorul”! Totusi, modelizarea matematica a fenomenului este posibila si nu ridica probleme deosebite, majore.
Dificultatatile apar mai mult in “transpunerea” Modelului matematic (MS) in Testul Socio-Genetic, care poate fi facuta cu mai “mare” sau “mica” fidelitate.
In functie de “abaterea” de la MS si precizia va fi mai putin exacta sau mai buna, deci conforma cu realitatea! Insa, in functie de necesitate, pot fi concepute teste care sa posede o mai “slaba” sau mai “tare” convergenta catre modelul teoretic (MS), procedee matematice permitind (daca modelul este ales convenabil!) chiar o accelerare a convergentei testelor catre modelul de baza teoretic, standard (MS).
Ultima etapa si faza finala pentru obtinerea codului, este programul informatic, care permite “prelucrarea” bateriilor de teste si ale observatiilor care le caracterizeaza, cu o mare viteza si precizie. Marea lor diversitate si precizia lor, pot fi si ele reprezentative in”abaterea” de la modelul teoretic (MS)
In concluzie, constatam ca un asemenea MS are cel putin teoretic,”puteri” nelimitate! Deci aplicatiile lui, “practic”, pot fi nebanuite sau mai exact “necontrolabile”! iar ideea ca acest Cod este cuantificat ne sugereaza reducerea numarului de grupe si clase sau segmente in care pot fi clasificati indivizii unei societati, ceea ce simplifica in mod sensibil identificarile necesare in cazul infractiunilor sau in cazul identificarii “valorilor” infractionale ce pot fi comise de membri izolati sau ai unor grupuri sociale.
Acest Cod ne permite in egala masura si o “apreciere” mai corecta (exacta) a personalitatii individului care este cercetat in cazul unei infractiuni comise, precum si sensul ei de “evolutie” catre alte repere sociale ca de altfel si “viteza” (probabila!) a acestei evolutii!
In majoritatea fenomenelor sociale, elementul “generator” este grupul social in general sau individul in cazul particular. In acest caz exprimarea relatiilor interpersonale in functie de parametrii sociali de decizie (principali, fundamentali,etc.) este o conditie necesara, iar o “corelare” individ-grup, grup-mediu exterior, obligatoriu, pentru obtinerea unui rezultat corect cu o mare probabilitate
Acest rezultat poate fi “imbunatatit”, tinind cont de precizia matematica a MS conceput, precum si de legile care vor decurge din el. In general, in “practica” insa, se utilizeaza MSO (modele standard optimale) in loc de MS (teoretice) care au cele mai mari sanse probabilistice de “realizare”, avind in vederea complexitatea aparartului matematic utilizat si precizia rezultatelor necesare.(adica, un MS cu cel mai “ridicat” grad de precizie matematica, care poate fi ”exploatat” prin teste de cod genetic, in modul cel mai”accesibil”, fara mari dificultati, relativ simlu!)
Studiul Comportamentului uman cu ajutorul structurilor matematice (*)!
In direct de la Paris: Conferinta Internationala de Cunoasterea si Apreciere a Personalitatii. Rolul matematicii in studiul comportamentului uman.
Prof. univ. dr. Thomas CSINTA, Director Stiintific CUFR (Centrul de Consultanta, de Studii & Cercetari de pe Langa Scolile Superioare Franceze de Inalte Studii-Bucuresti)
Vicepresedinte EDUGATE (Consortiul Roman pentru Educatia Copiilor si Tinerilor Supradotati si Talentati)
____________________________________
(*) Lucrare prezentata in lb. franceza
Utilizând rezultatele lui Spiru Haret (Mecanica Socială), Gheorghe Zapan (Cunoaşterea şi Aprecierea Obiectivă a personalităţii), Gaston Richard (Metoda sociologică utlizată în România), Boudon Raymond, (Analiza Matematică a actelor sociale), cu ajutorul unui cod numit Codul Socio-Genetic (CSG) putem caracteriza individul uman din punct de vedere psiho-social şi comportamental. Teoria cuantificării Codului Bio-Genetic (CBG) şi legile de complementaritate în cadrul Codului Genetic (CG), între Codurile Bio si Socio Genetice permit o evaluare riguroasa si fiabila a cunoasterii personalitatii a unui individ uman.
Matricea de corelaţie este cea care descrie riguros mecanismele de interacţiune în cadrul grupurilor sociale, stabilind legile generale de transfer, precum şi cele de absorbţie, respectiv cele de anihilare în cazul proceselor şi fenomenelor sociale ireversibile.
Teoria noastra a fost confirmata printr-o serie de baterii de teste efectuate in medii comportamental deviante (penitenciare, centre de detentie, cartiere de inalta securitate), in special in domeniul marii criminalitati!
Cercetarile teoretice pe care le-am efectuat in ultimul timp, in materie de psihologie sociala si sociologie relativ la interactiunea grupurilor si mecanismelor sociale, la studiul comportamentelor de grup si evolutia lor temporala, utilizind structuri matematice complexe, au condus la definirea unor concepte si componente sociale fundamentale noi ale individului, materializate intr-o reprezentare unitara matriciala (spectrul valorilor proprii), definita printr-un “cod”, numit codul sau socio-genetic .
Structurile sociale abstracte si studiul lor prin metode si modele (statistico- matematice), au aparut cu multi ani in urma, in literatura romaneasca de specialitate, deja in “Mecanica Sociala” a lui Spiru HARET, apoi, in lucrarile lui Gh. ZAPPAN, ele fiind ulterior preluate sub diverse fome, in special sub forma testelor socio-psihometrice, (dezvoltate prin lucrarile lui G. MEURIS si L.DAVEUX ) si de Scoala de psihologie a lui C. Zahirnic.
Succesele Analizei, factoriale sau multifactoriale, centroidei in factorii comuni (J.C.GARNETT, L.L.THURSTONE, E.KAISER, L.GUTTMAN, L.R.TUCKER, J.W.FRICK, J.P.GUILFORD, P.R.CHRISTESEN, P.R. MANFIELD) care apar pentru prima data in lucrarile matematicianului A.KAYLEY (aplicat si adaptat la studiul structurilor psihologice de SPEARMAN, THOMSON, WITMAN, KELLY, HOTELLING, FISCHER, BENKS, BURT,VERNON, MEDLAND) este un prim mare pas inainte, in studiul, reprezentarea si intelegera profunda ale structurilor fundamentale psiho-sociologice legate de comportamentul si interactiunea grupurilor sociale si o dovada a necesitatii aplicarii structurilor matematice in studiul fenomenelor sociale si psiho-sociale complexe.
Cercetarile aprofundate de ultima ora, asupra comportamentului uman in general si asupra comportamentului deviant in particular, in cadrul proiectelor MASS de care ma ocup de aproape (Matematici Aplicate in Stiintele Sociale) deschid o noua faza in studiul matematic al fenomenelor sociale, impuse pe de o parte de fenomenele de mondializare si interactiune polivalenta ale grupurilor sociale cu parametrii sociali foarte diversi, iar pe de alta parte de cresterea ratei delincventei, in toate domeniile de activitate, generate insasi de, evolutia si structurile reformatoare ale societatii.
In acest scop, pentru o mai buna “localizare” si caracterizare a individului in Spatiul Socio-Matematic (un spatiu matematic multidimensional, avind ca componente caracteristicile fundamentale ale individului sau a unui grup social, numit si spatiul sau referentialul de caractere atasat individului sau grupului, in particular si sistemului social in general) putem introduce sau defini (construi!) un parametru care sa contina toate informatiile importante specifice (sociale, psiho-sociale, psiho-somatice, intelectuale, etc) individului, numind prin analogie cu codul bio-genetic, cod socio-genetic! Acest parametru permite o evaluare rapida si corecta a unui individ, intr-un mod net mai obiectiv, decit testele clasice utilizate, pina in prezent, in acest scop! (cercetarile sint in faza de finalizare, in care autorul lucrarii, Thomas CSINTA, este direct implicat si care este si autorul “terminologiei”!) In plus, cunoscind codul socio-genetic al unui individ sau al unui grup social, utilizind legile de complementaritate si de simetrie, ale elementelor matematice care descriu acest cod, se pot obtine informatii si despre indivizii care care afla in diverse tipuri de relatii sau interactiuni sociale cu individul sau grupul in cauza, avind in vedere ca aceste coduri pot fi clasificate in structuri fine si hiperfine, in grupe si ”perioade” similar sistemului periodic al elementelor chimice.
El ne poate permite si o evaluare calitativa a “sensului” de evolutie a unui individ pe plan social sau infractional.
Este adevarat, in general acest cod, fata de cel bio-genetic (ADN) nu este static ”absolut”, avind in vedere ca societatea ca si mecanismele de interactiune sociala evolueaza dupa niste criterii si legi precise, descrise de ecuatii de evolutie, ale caror solutii exacte, pe un interval lung de timp sint greu de determinat. In schimb, numerosele cercetari efectuate in medii sociale de o mare diversitate si complexitate 5penitenciare, centre de detentie, QHS-cartiere de inalta securitate, etc.), arata ca acest cod specific individului are o mare stabilitate, pe o perioada de timp relativ importanta si ca in general el fluctueaza in jurul unei valori fixe (stabile) similar fluctuatiilor unui corp material in jurul pozitiei sale de echilibru, la interventia unor forte exterioare care perturbeaza aceasta stare. Aceasta observatie, ne permite sa obtinem solutiile ecuatiilor de evolutie, prin procedeele de interpolare ale functiilor (LAGRANGE, NEWTON, etc.) la diverse momente de timp, cind acest cod prezinta sau a prezentat o stabilitate. In sfarsit, cunoscind “functia” de evolutie sociala a individului (sau a grupului social), in care trebuie tinut cont si de efectele interactionale, descrise de matricea de corelatie (prin functiile si valorile proprii asociate, respectiv spectrul valorilor proprii), ea poate fi scrisa sub forma unui cod, in functie de coeficientii ei care contin informatiile sociale necesare.
Invarianta acestui cod la o transormare de reper, la un interval spatio-temporal si unicitatea lui, permite o clasificare a indivizilor unui grup (mediu social) in functie de elementele preferentiale, (centrale sau periferice) componente ale codului
In felul acesta grupul poate fi divizat in “clase”, clasele in “celule”, iar celule in “segmente”. Atit clasele cit si celulele si segmentele prezinta elemente centrale comune deductibile prin recurenta unele din altele, pe baza legilor de complementaritate si din elementele matricei de corelatie. Aceasta proprietate are aplicatii deosebite pe plan infractional, pentru intelegerea efectelor si cauzelor infractionale, in scopul limitarii lor sau prevenirii lor, in evaluare “puterii” infractionale a individului ( sau grupurilor sociale) sau mai exact in “delimitarea” infractorului ”ocazinal” de cel “profesionist” si de cel “consacrat”. O consecinta directa, ar fi cea legata de pedepsele private de libertate care decurg direct din aceasta apreciere.
Remarcam aici ca privarea de libertate este rareori benefica individului. In general “elementul” antisocial (si in special, cel in cazul caruia s-a luat o decizie gresita!) se inraieste, se demoralizeaza, se dezumanizeaza si poate suferi puternice traumatisme psihice sau fizice. Ori, scopul detentiei ar trebui sa fie…”educativ”, de reinsertiune in societate a individului, ceea ce este contradictoriu cu cele prezentate anterior. Iata de ce, cum viata noastra nu ne este "oferita" decit intr-un singur exemplar si daca “taiem” din ea o “bucata” ea nu se va mai “reface” niciodata, privarea de libertate sub toate formele cu toate “elementele“ sale “aditionale” nu poate fi o solutie demna omului. Aplicatiile codului socio-genetic, permit printre altele, evitarea unor grave erori judiciare si ne pun in “garda” in fata unor decizii “destructive”, ale caror scopuri atinse, ar putea fi producerea de “deseuri” umane.
O pedeapsa lipsita de libertate, in general,… este o pedeapsa…”pierduta”, ratata, …fara sens!.
COLOCVIUL INTERNATIONAL “CRIMA SI INSECURITATE”!
In direct de la Paris, Actualitatea franceza
Thomas CSINTA, Prof. univ. dr., Centrul de Consultanta, Studii si Cercetari de pe langa Scolile Superioare Franceze de Inalte Studii, Paris/CUFR-Bucuresti, Director de Programe MASS (Matematici Aplicate in Stiinte Sociale), Jurnalist de Investigatie, Atasat de Presa al Politiei Capitalei la Paris
Desfasurat in localurile Centrului de Cercetare Sociologica al Dreptului si Institutiilor Penale, D-l Profesor Philippe ROBERT, fondatorul centrului a ridicat pentru dezbatere, problema delincventei si legatura ei cu somajul sub titlul : “Este delincventa o consecinta a somajului?”
Asa cum mentioneaza domnia sa in deschidere, in anii 60 - 70 cind isi incepuse cercetarile, marea criminalitate franceza (n.a le grand banditisme) isi atinsese apogeul odata cu crimele organizate de dimensiune, comise de Françis le Belge, Messrine, fratii MAURICE (n.a. Philippe, actualmente Profesor Universitar –Director de Cercetare in istorie medievala si Jean-Jaques, decedat cu putin timp inainte de eliberarea lui Philippe) si altii, somajul era un subiect “tabu”, practic inexistent.
Mai mult, delincventa “ordinara” (n.a la petite délinquence) nu era relatata decit in faptele “diverse” ale cotidienelor locale, ea nefiind considerata o grava problema de societate.
Astazi insa, mai mult decit marea criminalitate, mica delincventa si insecuritatea fac parte din “peisajul” nostru social de toate zilele si figureaza in mod obsesional in majoritatea dezbaterilor publice, cu care suntem mai mult sau mai putin “intoxicati” in direct sau indirect prin toate mijloacele mass-mediei.
La intrebarea, daca viziunea noastra despre delincventa din zilele noastre, este justa, D-l Profesor Ph. Robert, atrage atentia asupra faptului ca majoritatea problemelor cu care ne confruntam pe planul infractionalitatii, interpretam ca o consecinta a somajului si a precaritatii. Ori, ele ca fenomen social s-au “dezvoltat” cu precadere in ultimii 30 de ani, cind Franta devenise o mare putere economica mondiala (n.a. a 4-a in lume, dupa SUA, Japonia si Germania) si ele in loc sa dispara, odata cu dezvoltarea economica, din contra, s-au ”perfectionat”!
Apoi, “statisticile reflecta, fenomenele antisociale carora politia acorda prioritate: consumul si traficul de droguri, imigratia clandestina, ultraje la adresa politiei si justitiei, etc”
Intr-adevar, oricit de bogati am fi, nu ne putem permite sa ne procuram tot ceea ce societatea noastra de consum ne ofera. In general cu cit dispunem de venituri mai reduse, cu atit si pretentiile noastre sunt mai mici. Dar exista si cazuri, adevarat isolate, cind lipsa minimului necesar pentru supravietuire devine un factor generator de infractionalitate. Cum insa legile societatii in general si ale comportamenului uman in particular sunt girate de legi statistice, putem admite ceea ce domnul Profesor Robert ne sugereaza: “delincventa nu s-a nascut datorita somajului si precaritatii”!
Chiar in timpul lucrarilor colocviului, evenimentele antisociale care s-au derulat si le-am dezbatut confirma afirmatia domniei sale!
La inchisoarea Fleury-Merogis (n.a.Paris, grande couronne) peste 20 de agenti de securitate (femei) manifestau pentru ca de doua luni a fost internata o detinuta cu puternice afectiuni (tulburari) psihice, care a facut peste 10 tentative de sinucideri, agresind si ranind mai multe co-detinute si agenti de securitate! Femeia, inainte sa fi fost arestata, avea o viata absolut normala, lipsita de griji materiale.
O celula islamista la Trappes (n.a Paris/Yvelines-78) cu ramificatii tentaculare in Evreux (Eure), a fost neutralizata de catre DST (Departamentul Securitatii Teritoriului) inainte de a trece la comiterea unor acte teroriste! Cei 9, urmariti deja de mult timp de DCRG (Directia Centrala de Informatii Generale) toti membrii GIA (Grupul Islamist Armat) au fost arestati, dupa o serie de schimburi de focuri, soldate cu rani relativ usoare. La sediul lor general, a fost descoperit o uriasa suma de bani si armament de lupta ultraperformant, utilizat in razboaiele de gerila. Toti cei arestati aveau studii superioare si erau integrati in societate.
Patrick TREMEAU, multirecidivist, condamnat pentru 18 violuri, in 1987 si 1998, eliberat in mai 2005, recidiveaza din nou. Doua dintre victimele sale Marie-Ange BOULAIRE, autorul cartii “Violul” (n.a. Editura Flamarion, 2002) si Anne BORDIER adreseaza o scrisoare deschisa Ministrului de Interne si Presedintelui Republicii, pentru ca legislatia privind crimele sexuale sa fie modificata, iar cei care au fost condamnati pentru viol sa fie supusi tot restul vietii lor unui control socio-juridic sever. Este o premiera in Franta. Deputatii vor examina pe 12 si 13 octombrie, propunerea victimelor lui P. TREMEAU, cu atit mai mult cu cit in iulie o alta victima Nelly CREMEL a decedat in urma unui viol! Unul dintre faptasi fiind…recidivist! Astfel, legea care urmeaza sa intre in vigoare, prevede utilizarea “bratarei electronice”, (control GPS) pentru cei care se afla in libertate conditionata, impunerea unui control socio-juridic permanent si experize medicale din 6 in 6 luni. In plus, eliberarea conditionata a unui recidivist, condamnat la perpetuitate, (inchisoare pe viata) nu poate avea loc inainte de 18 ani (in present legea prevede 15 ani!)
Mentionam aici ca in urma unor cercetari efectuate in legatura cu reintegrabilitatea sociala a celor responsabili de crime sexuale, procentajul mediu de recidiva este de 4,7%. In 2004, 176 condamnati pentru viol erau recidivisti si 1,8% dintre cei condamnati pentru viol au recidivat in mai putin de 10 ani de la condamnarea lor. (atentie! nu dupa eliberarea lor!)
In urma arestarii unui suspect de catre Politia locala, un grup de hooligani, apropiat suspectului se lanseaza intr-o confruntare “armata” la Corbeil (n.a. Paris/Essonne-91, grande couronne) ranind 7 politisti, dintre care unul in stare foarte grava, iar alti doi desfigurati, cu nasul spart, respectiv cu umarul rupt.
Nu peste mult timp, la orele 17H41, datorita unei perturbatii a traficului pe unul din liniile de metrou in Gara de Nord, calatorii prost informati sau luat la bataie cu agentii RATP. La interventia CRS-istilor (Compania Republicana de Securitate) s-a declansat o rara violenta intre calatori si politisti care s-a terminat tarziu, pe la orele 22H30 cu arestari masive si ranirea grava a unor calatori si politisti.
Colac peste pupaza, aproape simultan, o fuziada fara precedent se declanseaza in plin centrul Parisului, la “picioarele” Turnului Eiffel, in momentul in care niste infractori, (care erau probabil someri, dar nu-i deranja acest lucru! sic!) inarmati pina in dinti cu armament de artilerie, devalizeaza o Casa de Schimb Valutar pe cheiul Branly a Senei. Cu toate ca interventia unei importante forte a Politiei, a ajuns la fata locului in timp util, cei trei infractori au reusit sa fuga! Dupa o cursa lunga, plina peripetii si cascadorii pe strazile orasului, masina infractorilor a fost gasita abandonata, arsa, in Seine-Saint-Denis (n.a Paris-93, proche banlieue)
Dupa ce 7 responsabili din conducerea unor Institute care gazduiau personae cu handicap fizic (Yvelines-78, n.a. Paris-grande couronne) girate de Crucea Rosie Franceza, au fost arestati pentru comiterea de violuri, brutalitate, umilinta contra locatarilor, un copil in varsta de numai 3 luni, moare la Stains (Paris-93, proche banlieu) in urma unei hemoragii celebrale datorita maltratarii lui de catre parinti.
Tatal de 27 de ani, un Malian de origine, “pledeaza” pentru un accident, insa autopsia scoate la iveala un traumatism cranian. Mama copilului, de 21 de ani a “pledat” pentru aceasi cauza, desi nu era acasa in momentul “accidentului”!
Desi bine integrati in societate, fara probleme financiare, amindoi au fost considerati vinovati si au fost arestati preventiv.
La putin timp, inainte de inchiderea lucrarilor colocviului, am aflat ca un licean din Nice (Nisa), a injunghiat cu 7 lovituri de cutit un coleg, pentru simplul fapt ca nu-i placea de el! In rest, el era un elev linistit, fara “trecut” si se trage dintr-o famile buna, de inalti functionari. In ciuda acestui fapt, colericul licean a fost arestat si cum nu avea nici “trecut” este foarte probabil ca nu va avea nici “viitor”!
Punctul forte insa al colocviului a constat in doua infractiuni “hors normes” care au impresionat din plin auditoriul.
Primul, un arnaque (o escrocherie) incredibi(a) si surrealist(a), contra unor banci din regiunea pariziana, semnalat de prima divizie a politiei judiciare pariziene, pe “fondul” luptei antiteroriste. Echipa de compusa din 5 “antitero” se prezenta la diverse banci ca reprezentantii unor organizatii internationale antiteroriste si isi convingeau interlocutorii (directorii bancilor carora se adresau) ca sa faca “menajul” relativ la conturile bancare suspecte, care puteau sa alimenteaza retelele teroriste, iar banii astfel obtinuti din lichidarea conturilor sa fie adresate organizatiei lor, pentru combaterea terorismului.
Dupa 20 de tentative esuate, in iulie o banca facuse primul virament in lichid, in valoare de 350.000 de euro! Apoi, in august un al doilea virament “aterizeaza” pe contul organizatiei la o banca in Geneva, in valoare de 2,5 milioane de euro! Mai tarziu, la inceputul lui septembrie, un al treilea varsamint, “soseste” pe un cont intr-o banca din Honk Kong! Iar ulterior, inca 5 milioane de euro intr-o banca in Estonia! Doi dintre ei, aflati in arestul prefecturii de politie pariziana, “nu stiu” nimic de ceilalti 3, aflati in libertate si nici “nu stiu” unde s-ar afla banii!
O a doua lovitura “hors normes” poarta amprenta organizatiei teroriste separatiste baste “ETA”, care luind in “filatura” localurile “Fasver Industrie” aflate la Rivière sur Tarn (Aveyron) si studiind in cele mai mici detalii accesul in zona, au reusit sa sparga depozitul intreprinderii sustragind intregul material care servea la confectionarea documentelor franceze de identitate: pasaport, carte nationala de identitate si permis de conducere!
Catre orele 17H30 patru infractori inarmati, cu pistoale mitraliere si grenade, cagulati, echipati cu masti contra gazelor toxice, printre care si o femeie, penetreaza in interiorul societatii si arunca in aer incaperea in care lucreaza patru salariati! Sustrag intregul material informatic necesar confectionarii actelor, precum si “materia bruta” din care ele se confectioneaza, dupa care dispar…fara urma!
Desigur ETA, nu este la prima sa lovitura “hors normes”, reusita! In 2001 “si-a procurat” in mod similar, placi de inmatriculare si material exploziv in cantitati uriase. In 2003, un comando de 5 persoane a atacat o uzina chimica la Barsac (Gironde) sustragind cantitati considerabile de produse chimice care servesc la fabricarea de bombe artizanale. In martie 2005, un acelas tip de commando a luat ostatec 8 persoane, sustragind 1,6 tone de dinamita si 20.000 de detonatoare dintr-un deposit al societatii Titanite de la Veurey-Voroize (Isère). Seful comandoului, Gregorio Vicario SETIN, arestat ulterior, urmeaza sa fie judecat incepind cu 17 octombrie, a.c..
Lovituri ETA cu “success” au mai avut loc si in septembrie 1999, cind la Plèvin (Côte d’Armor), o echipa de “soc” a sustras 8,7 tone de dinamita si in 2002, cind 3 membrii ETA au atacat un garaj la Jonzac (Charente-Maritime) sustragind 2000 de placi de inmatriculare. Penultima lovitura a separatistilor teroristi dateaza din aprilie, cind au reusit “devalizarea” unei uzini chimice la Saint-Benoît (Vienne) recuperind patru tone de clorat de sodium.
In sfarsit, acest ultim “success” al lor le asigura o mare “independenta”, pentru ca alaturi de materiale explosive care poseda acum, stocate in cantitati industriale, actele le asigura in primul rand o mare “libertate” de circulatie, dar si financiara, avand in vedere ca un pasaprt francez se vinde cu 4-5000 de euro, o carte nationala de identitate cu 3000 de euro, iar un carnet de conducere francez cu 2500.
Un adept al Marchizului De SAADE in secolul XX!
Actualitatea franceza, in direct de la Paris :
Prof. univ.dr. Thomas CSINTA
Director de Cercetare Programe MASS, Jurnalist de Investigatie,
Corespondent de Presa, Paris, Revistele "IPA (International Police Association)" si "Politia Capitalei" (*)
Douzeci de ani de Recluziune Criminala, cu o perioada de siguranta de 13 ani si jumatate, a cerut Avocatul General al Curtii de Appel Bouches-du-Rhône (Aix-Mareseille), Maître Gilles ROGNONI, contra celui care timp de citeva decenii a « terorizat » Franta si opinia publica franceza, Emil LOUIS, supranumit « discipol al Marchizului de Sade » ! Adica, confirmarea pedepsei pronuntate de Tribunalul de Inalta Instanta Var (Toulon) in martie 2004, reprosind inculpatului violul cu tortura, comis timp de ani de zile (intre 1992-1995) asupra celei de-a doua sotii si a fetei acesteia, din prima ei casatorie !
Fostul sofer de autocar scolar bourguignon (n.a Bourgogne, una din cele 22 de regiuni administrative franceze), a fost acuzat de ceea de-a doua sa sotie Chantal PARADIS, ca îi administra in mod repetat si regulat medicamente sedative, halucinogene, cu scopul de a o supune la perversiuni sexuale sadice.
In cazul in care, Curtea de Appel de la Paris va confirma condamnarea lui Emil LOUIS la perpetuitate (n.a inchisoare pe viata) intr-un alt dosar, « Disparutii din Yonne intre anii 1975-1979» (n.a departamentul francez Yonne, subdiviziune a regiunii Bourgogne, corespunzatoare unui judet in Romania), in care este acuzat de violarea si asasinarea a 7 tinere, adolescente, fara dar si poate, el va fi considerat unul dintre cei mai mari criminali al secolului trecut, mentiona avocatul general al acuzarii !
In varsta de 71 de ani, incarcerat la Bastilia, ca si predecesorul sau, acum 200 de ani, Marchizul de Sade, acest « personaj » obscur, un fel de « melange » intre Jean GABIN si Guy ROUX (fost celebru antrenor, actualmente consultant tehnic, al echipei de fotbal din divizia I, Auxere), este considerat un fanatic, un « profitor de bunatatea celor creduli, un manipulator », care singurele « circumstante atenunante » pe care le are, sint abandonul lui de catre de mama sa la nastere, iar ulterior un lung « sejur » prin orfelinate si familii adoptive care l-au « hranit » si il mai « hranesc » inca, cu o ura profunda vis-à-vis de femei, pe care le considera ca niste « spurcaciuni » care nu merita altceva decit sa fie « batute, torturate si violate » !
Desi avocatul acuzatului a incercat prin toate mijloacele sa puna in evidenta « incredibiliatea » fostei sale sotii, nici juratii si nici magistratii nu au putut recunoaste in persoana acesteia (cu care s-a casatorit in 1992) si nici a fiicei ei (atunci in varsta de 14 ani), nici o urma de « mitomanie » sau « fabulatie » ! Cu atit mai mult cu cit, « discipolul » Sadului a mai fost condamnat pentru abuzuri sexuale, « hors normes » comise asupra minorilor (injectii in anus cu diverse solutii excitante!) in 1981 si 1989, in urma carora a urmat un lung « stagiu de meditatii» in Centrul de detentie de la Casabianda (Corsica) !
Avocatul apararii, a partii civile (vatamate), Maître Didier SEBAN, il compara pe inculpat cu un Dr. Jekyll, care abuzeaza de cei care au incredere in el, cu Dr. Petiot, care « se joaca si se distreaza » cu victimele sale, sau mai rau, cu Dr.Mengele care « realiza» experiente de « inalta tinuta stiintifica» pe corpul uman inca viu, supunindu-si victimele sale la umilinte si suferinte fizice atroce, inimaginabile !
In sfarsit, dupa 4 ore de deliberare, spre marea satisfactie a celor prezenti in sala de audiente, vineri, 14 octombrie, orele 17H30, Juriul Curtii de Apel (Aix-Marseille), pronunta un verdict, care agraveaza considerabil pedeapsa « candidatului » la perpetuitate (la Curtea de Apel de la Paris, in dosarul « Disparutilor din Yonne » in prezent pe rol !) : 30 de ani de inchisoare, din care 20 de ani de siguranta !
Ca si in dosarul « Disparutii din Yonne » (condamnat la perpetuitate in noiembrie 2004), Emil LOUIS a facut appel si asteapta « mai multa intelegere », atit din partea justitiei franceze (Paris si Aix-Marseille) cit si din partea juratilor, sustinind nevinovatia, considerind ca este victima unei manipulari, a unor erori judiciare, datorate unui trecut « neinteles », pentru care « si-a platit » deja datoria fata de societate!
IN LOC DE EPILOG
Studiind personalitatea complexa a criminalului in serie, multirecidivist, Emil LOUIS, atit in « direct », prin interogatoriul caruia este supus de catre Presedintele tribunalului Patrick VOGT, cit si « indirect » prin intermediul dosarului sau judiciar si pshihiatric, inculpatul, « candidatul sigur » la inchisoare pe viata, are un comportament absolut normal, negind in bloc toate acuzatiile care i se aduc : « Domnule Presedinte, eu mi-am iubit intotdeauna sotia si o iubesc inca ! Relatiile noastre sexuale au fot intotdeauna normale si am salvat-o cel putin de 15 ori de la moarte ! Cit priveste medicamentatia ei, ea a fost prescrisa de medici, iar eu nu am facut altceva decit sa respectect prescriptiile lor ! In timpul scenelor noastre de amor, fie pe masa din bucatarie, fie pe masina de spalat, ea ma ruga, de placere, sa o torturez, sa o omor, iar eu trebuia sa…simulez ! Ne-ati distrus casnicia in mod barbar ! »
Adica, pe de o parte, tot cea ce sustine acuzatia, ministerul Public, este fals si nu are nici o baza reala, cu adevarat « solida » in fata unui tribunal » !
Pe de alta parte, Chantal PARADIS, este o femeie cu antecedente, puternic depresive, care dupa cum reiese din spusele lui Emil LOUIS, trebuia in permanenta sa fie sub un « control sever », datorita « dependentei » ei « mentale », deoarece ea nu avea si nu are nici acum, sensul realitatii in care traieste si nici sensul orientarii « in spatiu si timp »!
In plus, in timpul interogatoriilor cu Psihologul Noëlle MAGAUD-VOULAND, el precizeaza ferm ca niciodata nu « si-a atins » fiica vitrega, Maryline, cu « intentii » sexuale ! Cel mult in gluma, cind batea cu palma peste « funduletul » ei, cu simpatie si tandrete de « parinte » !
In incheiere, fara sa punem la indoiala vinovatia lui Emil LOUIS, totusi ne permitem sa punem la indoiala, toate atrocitatile pe care lui justia îi reproseaza !
In primul rand, avand in vedere personalitatea acuzatei, iar in al doilea rand, faptul ca dosarul lui juridic, prezinta cu adevarat destule « zone sumbre » scufundate in incertitudini, cum justitia franceza, o justitie care inca functioneaza relativ dupa modelul “inchizitoriu”, caracteristic secolelor XVI-XVII, cu mici « imbunatatiri », a comis nenumarate erori (de ordinul sutelor !), pentru care in majoritatea cazurilor a fost condamnata de Curtea Europeana de Justitie de pe langa Organizatia Drepturilor Omului !
Un exemplu tipic, « favorabil » in acest sens, este celebrul si recentul proces de la Outreau, derulat luna trecuta ! Un proces de mari proportii, care a « zguduit » opinia publica franceza (dar si internationala !) si a pus in evidenta incompetenta politiei, justitiei franceze, precum si a expertilor psihologi si psihiatrii, ratasati in calitate de experti pe langa Tribunale !
Cu alte cuvinte, disfunctionamintul unui sistem judiciar « falimentar » care este « compromis » pina in « maduva oaselor » sub toate aspectele, prin toate mijloacele pe care le foloseste si le promoveaza !
Cei 13 inculpati, implicati si hartuiti in acest proces de pedofile si incest (cel mai mare ! si ) cel mai celebru, din pacate, din istoria Frantei, care au efectuat, fiecare in medie peste 3 ani de inchisoare, in realitate, nevinovati, au fost achitati de Curtea de Apel de la Paris, cu scuzele de rigoare ale intregului « aparat» magistrat implicat in proces, precum si ale Ministerului Public !
Mai mult, cu scuzele publice de rigoare, in toate mijloacele mass-mediei (presa, radio si televiziune) ale Primului Ministru si Presedentiei franceze ! (Vom reveni cu acest Dosar in numarul viitor !)
___________________________________
(*) Apaut in Decembrie 2005 in Ziarul « Politia Capitalei », nr 289
"
UNDE SUNT CEI RESPONSABILI ?
Prof. univ. dr. Thomas CSINTA, Director de Cercetare Programme MASS (Matematici Aplicate in Stiintele Socioale), Centrul de Consultanta, Studii si Cercetari de pe langa Scolile Superioare de Inalte Studii, Paris
Pentru unii libertatea nu are pret ! Altii insa, nu stiu s-o aprecieze, considerand ca fardelegile comise sunt « substante nutrive » ale unui organism in « degradare », intr-un corp « alterat » si un intelect compromis moral ! La nici un an de la punerea sa in libertate conditionata de control judiaciar, Jean-luc BLANCHE isi reia « vechea » sa « profesie de credinta » de violator, intr-un loc, in Calvados, (departament in nordul Frantei) unde cu ceva timp in urma isi facuse un « nume » de « taur comunal » din pacate nu in serviciul comunitatii, ci in contraserviciul societatii ! Condamnat la 20 de ani de inchisoare de Curtea Suprema de Justie al Tribunalul de Inalta Instanta din Caen (Calvados) pentru violul a patru femei in 1992, in ciuda dosarului sau psihiatric, « martor de incredere » al pericolului pe care Jean-Luc BLANCHE insemna pentru societate, in ciuda unei foarte probabile recidive, autoritatile judiciare competente, il pun in libertate sub control judiciar in 2002, adica dupa executarea jumatatii din pedeapsa, asa cum prevede legea, in cazul in care detinutul are o comportare ireprosabila si exista « probe certe » de reinsertiune a lui in societate! Ceea ce este greu de inteles, este faptul ca desi in aprilie anul viitor, in 2003, concubina lui depune o plangere pentru agresiunea sexuala a ficei sale la politie si judecatorul responsabil cu executia pedepselor (JAP) este sesizat, Jean-Luc BLANCHE este in continuare lasat in in continuare in libertate, sub control judiciar ! Mai mult, in procesul care a avut loc vineri (30 iunie, a.c.), el compare alaturi de fratele sau Bruno, « cadetul » lui, deja condamnat pentru viol si jaf armat si eliberat si el din penitenciar in 2002, aflat si el sub control judiciar ! Francis NACHBAR, avocatul General in Procesul crminal al lui Jean-Luc BLANCHE la Tribunalului de Inalta Instanta din Chraleville-Mézières (Ardenne) a cerut Curtii Supreme de Justitie, vineri, recluziunea criminala la perpetuitate (inchisoarea pe viata !) contra violatorului in serie, multirecidivist Jean-Luc BLANCHE, un agricultor in varsta de 48 de ani, care dupa eliberarea sa conditionata (libertate, conditionata de control judiciar) in septembrie 2002, a comis 5 violuri si o agresiune sexuala (a se vedea si articolul « Recidiva criminala de natura sexuala » !) si 20 de ani de recluziune criminala fratelui sau Bruno, care a paricipat si el « cu simt de raspundere» la violul minorei de 14 ani ! Juriul, compus din 12 membri (jurati) si 3 magistrati, in ciuda unor « insistente » din partea apararii de a disculpa fratii BLANCHE, a urmarit « cu strictete » si fara « ezitare » rechizitoriul avocatului general, dandu-i pedeapsa maxima prevazuta lege, pentru Jean-Luc, adica inchisoare pe viata cu 22 de ani de siguranta si 20 de ani de reclusiune cu o perioada de siguranta de 2/3 din pedeapsa, fratelui sau mai mic Bruno ! Comentariul autorului In cazurile de eliberare conditionata din penitenciar (libertate, sub control judiciar pana le efectuarea integrala a pedepsei !), judecatorul responsabil cu executarea pedepsei (JAP) are obligatia sa ia o serie de masuri impotriva unei eventuale recidive ! Teoretic, o eliberare conditionata nici nu este aprobata decat daca in momentul eliberarii detinutului exista garantii certe ca el nu va recidiva ! Ba chiar mai mult, ca el se va integra cu succes in societate ! Aceste evaluari se fac pe baza dosarului detinutului, care contine pe de o parte, aprecierile unei comisii de ancheta de natura sociala din care fac parte sefului de detentie, seful serviciului social, seful atelierului in care detinutul isi desfasoara activitatea, directorul scolii (daca detinutul studiaza), precum si responsabili al altor activitati asociative (sport, educatie religioasa, manifestari culturale), iar pe de alta parte a unei comsii de natura medicala, din care fac parte seful serviciului medical (medicul sef), psihologul si psihiatrul atasati, centrului de detentie ! Aceste doua comisii redacteaza o caracterizarea de natura socio-medicala a detinutului in zeci de pagini ( !) care este inaintat prin intermediul grefierului sau avocatului detinutului, JAP-ului ! Aceasta caracterizare daca corespunde eliberarii conditionate sub control judiciar nu este decat o conditie « necesara » pentru eliberarea detinutului ! Pentru ca « virtualul » sa devina realitate, avocatul lui sau el direct, prin intermediul grefierului (sau serviciului social), trebuie sa dovedeasca JAP-ului, precum si comisiei pe care acesta prezideaza ca proaspatul eliberat, va avea un domiciliu stabil (fix) pe toata perioada executarii pedepsei in libertate sub control judiciar, pentru care exista garantii din partea unor persoane de moralitate ireprosabila, precum si un loc de munca stabil, intr-o institutie care se angajeaza in fata justitiei sa-l incadreze pe fostul detinut si sa denunte orice abatere de la normele de conduita sociala si morala ale acestuia! In plus, dupa eliberarea lui, el urmeaza sa « ponteze » saptamanal la circumscriptia de Politie de care tine cu domiciliul, iar insitutia in care isi desfasoara activitatea trebuie sa informeze JAP-ul periodic despre activitatea, comportamentul si integrarea in societate al celui care executa pedeapsa in libertate ! In sfarsit, dupa noile « legi » ale lui Sarko (Nicolas SZARKOZY, Presedintele UMP-Uniune pentru Majoritatea Prezidentiala, Ministrul de Interne) el « urmeaza » sa fie « urmarit » (supravegheat) si medical (in cazul delincventilor sexuali recidivisti !), in centre speciale, concepute in acest scop (a caror constructie a si inceput deja !), unde « clientilor » se administreaza, sub forma de « tratament » diverse molecule care sa atenueze si sa reduca in timp capacitatea lor sexuala si de violenta, elementele fundamentale in cazurile de agresiune sexuala ! In sfarsit, daca eliberarea conditionata este atat de dificila, cum a fost posibil ca fratii BLANCHE sa fie eliberati sub control judiciar ? Mai ales ca studiul « aprofundat » al dosarelor lor « asigura » magistratii responsabil cu executia pedepselor cu eliberarea lor, ca ei sunt recidivisti « innascuti » ? Cine sunt cei care raspund de actele lor si nu au luat deciziile care ar fi trebuit, ca eliberarea lor sa nu aiba loc, sau cel putin sa fie arestati imediat dupa comiterea abaterilor de la normele eliberarii sub control judiciar ? Situatia este cu atat mai grava cu cat fratii BLANCHE nu sunt unici in « meserie », ci « insotiti » de alti « specialisti » in materie ai caror discipoli ar putea fi ! Il amintim aici pe Emil LOUIS, fost sofer de autocar, de 72 de ani, unul dintre marii violatori si criminali recidivisti in serie care tot in aceste zile si-a vazut « visul » cu ochii : confirmarea condamnarii lui de Catre Curtea de Aplel la Paris a pedepsei la care fusese condamnat in 2004, la recluziune criminala la perpetuite (Inchisoare pe viata !), cu 18 de ani de siguranta, pentru uciderea si vilolarea a sapte tinere intre 1975-1979 in departamentul Yonne, in dosarul « Disparutii din Yonne », in ciuda faptului ca un studiu tot « aprofundat » al dosarului sau ne-a aratat ca exista o serie de « incertitudini » in comiterea capetelor de acuzare care i-au fost reprosate ! (a se vedea si articolul « Un adept al Marchizului de Sade, in secolul XXI » aparut intr-un numar anterior in decembrie anul trecut! Nu trebuie sa uitam nici faptul ca alaturi de numele celor mai sus mentionati, lista « neagra » a violatorilor recidivisti sau a violatorilor crminali recidivisti « geme » de nume sonore « in materie », adevarati « monstri sacri » care terorizeaza Franta si vecinatile ei, Belgia si Marea Britanie ! Atunci, oare in vastul spatiu al « recidivei criminale de natura sexuala », celebrele legi ale lui Sarko, vor aduce o ameliorare ?
Multumim de informatii.
Te mai asteptam.
EFECTUL BILIBID
Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatii Corespondent, Paris
Grupul de Presa al Politiei Capitalei
In direct de la Manila, Filipine (*)
(*) Multumesc colegilor mei, jurnalistilor M. Mulcahy, Supervising Editor (AP, NY), precum si R. Clergeat (PM, Paris) pentru informatiile utile pe care mi le-au furnizat direct sau indirect pe aceasta tema
SUA dispun de cea mai mare populatie carcerala dintre toate statele lumii !
Nu mai putin de 2,3 milioane de americani sunt retinuti in spatele gratiilor, condamnati deja sau preventiv, ceea ce inseamna 762 de detinuti in medie pentru fiecare 100.000 de locuitori !
SUA sunt leaderi si in ceea ce priveste disparitatea rasiala ai celor incarcerati !
Numarul oamenilor de culoare in inchisorile si centrele americane de detentie este de sase ori mai mare decat ai celor de origine europeana.
Si totusi, chiar daca SUA este cea mai mare « inchisoare » a lumii, cea mai mare inchisoare din lume nu se afla in SUA ci in Filipine, la Manila !
Este inchisoarea Bilibid (cunoscuta sub acest nume din 1941), un « oras » in Manila, in care 29.369 de prizonieri (la data efectuarii anchetei noastre !) convietuiesc in « libertate » si « intelegere », incercand sa duca o viata cat se poate de « normala » indiferent de situatia lor carcerala (condamnat sau cercetat penal), indiferent de natura si durata pedepselor lor, indiferent de profilul lor criminal, precum si de natura crimelor comise (politice sau de drept comun) !
Inchisoarea Bilibid, asa cum este ea organizata si administrata este unica in lume !
Considerata inchisoarea « Sing Sing » al Asiei, o inchisoare de stat de maxima sigurnta a carei constructie incepe in 1825 in statul New York situata la 48 de km de metropola NY pe malurile fluviului Hudson, numele ei derivand din numele de origine al orasului Ossining unde se afla si functioneaza din 1828, vechea inchisoare Bilibid « Carcel y Presidio Correccional » (inchisoare corectionala si militara) incepe sa fie construita din 1947 (la Mayhalique, Manila) pe o suprafata de 446,78 de hectare si este impartita in doua sectoare : « Carcel » conceput astfel incat sa accepta 600 de detinuti si « Presidio » care sa permita incarcerarea a 727 de prizonieri !
Desi la inceputurile existentei sale, (fiind deschisa pe 25 iunie 1865 printr-un decret regal spaniol) avea cateva puncte comune cu « Sing Sing », ca numar de detinuti (suprapopulata) si in special in ceea ce priveste regulile stricte de detentie, ulterior ea devine o inchisoare model (in 1953 va fi si ultimul « domiciliu » ai sotilor Rosenberg) abritand astazi 1700 de detinuti, pe cand « omologul » sau filipinez, Bilibid, mutat in noile sale localuri in 1940 (la Muntinlupa, Manila) constructia carora debutase in 1936, New Bilibid Prison (NBP) nu va oferii conditii mult mai decente de trai celor incarcerati fata de ceea ce oferise la inceput!
De-a lungul istoriei sale ea a fost « domiciliul fortat » al majoritatii revolutionarilor filipinezi, precum si a catorva sute de detinuti politici!
In octombrie 2004, din investigatiile pe care le-am intreprins reiese ca numarul detinutilor era de numai 16.747, iar initial teritoriul acestei vaste inchisori era de 551 de hectare, din care 104,22 de hectare de teren au fost transferate programului de amenajare teritoriala al Ministerului de Justitie, care planificase constructia de imobile pentru populatia, respectiv, administratia carcerala!
Si asta pentru ca populatia carcerala a NBP era in permanenta crestere !
Inainte de «marea reforma », pentru cei 20.000-25.000 de detinuti, in general « locatari » permanenti ai inchisorii Bilibid, viata era un adevarat calvar, iar pentru administratia penitenciara un stress permanent, care era complet depasit de evenimente, ajungand in pragul disperarii !
Furturile, violenta, violurile, extorcarile de bani prin violenta si santaj, crimele, talhariile, erau la ordinea zilei !
Pentru a face fata unei crize profunde care se instaurase intre administratie si detinuti, conducerea inchisorii NBP a « decretat » o noua ordine socio-carcerala, aproband functionarea inchisorii Bilibid ca un fel de « oras » in orasul Manila !
In primul rand, ea « semneaza » un acord cu leaderii celor 12 bande, (conduse de catre un « Bosyo » si adjunctul sau « Mayor ») comunitati carcerale, instalate fiecare intr-un imobil din cele 13 ale inchisorii (unul fiind consacrat noilor « recruti ») care sa vegheze la ordinea si disciplina « aderentilor » sai si care sa le si controleze viata si activitatile lor!
Pentru ca la Bilibid, fiecare detinut, imediat cum este incarcerat este « sindicalizat » prin licitatie la una dintre cele 12 bande care fac legea !
Si asta nu in functie de natura crimei comise sau durata pedepsei la care el a fost condamnat, ci in functie de « potentialul » sau financiar, in general si, intelectual, in particular !
Numarul celor « independenti » este foarte mic si ei sunt slab protejati de catre administratia penitenciara !
Sansele lor de supravietuire pedepselor lor sunt relativ scazute !
In al doilea rand, pune la dispozitia prizonierilor terenuri de basket si sali de sport pentru desfasurarea unor activitati sportive « de performanta » incitand comunitatile celor 12 bande la competitii « intercomunitare » !
In al treilea rand, ea legalizeaza « talipapa », piata de desfacerea a marfurilor de toate tipurile: alimente, imbracaminte, medicamente, chiar si droguri (sub control), etc ., dar si a serviciilor utile intr-un centru de detentie si care sunt intretinute din exterior de catre rudele celor incarcerati !
In urma investigatiilor pe care le-am facut, numarul lor ar fi de 56!
In plus, administratia penitenciara a aprobat, pentru calmarea agresitvitatii detinutilor, vizitele zilnice ale sotiilor si rudelor acestora (pe timp « nelimitat » zilnic, de 5 ori pe saptamana)
Cei care isi permit sa aiba o « camera separata », chiar si ca o « locatie » temporara isi pot petrece noaptea de sambata spre duminica cu sotiile sau femeile lor !
Pentru ca la Bilibid, banul este rege !
Totul se vinde, totul se cumpara si Bilibid are « pretentia » unei adevarate economii de piata in plina desfasurare, in plina expansiune !
Pasind pragul « labirintului », in interior, nu ai impresia ca esti intr-o inchisoare, ci mai mai mult intr-un bazar in genul cum au fost ale noastre in Romania la inceputul anilor 90 sau cum pot fi si acum intalnite in Turcia, unele tari arabe, in special in cele din Magreb (Africa de Nord) sau in cele asiatice (in special Asia de Sud-est) si de ce nu, in particular chiar si in Filipine, la Manila !
Bilibid este intr-adevar organizat din punct de vedere socio-economic cu un oras !
In care detinutii sunt liberi !
Cu alte cuvinte putem vorbi de o libertate a lor, adevarat, limitata intre peretii Retention Detention Center-Bilibid, dar in plin centrul metropolei Manila!
Exista si servicii medicale in genul « cabinetelor » din exterior!
Infrastructura educationala se desfasoara in “scoli”, in care in principiu exista doua programe: educatia elementara si distinct, cea liceala!
In paralel se desfasoara si alte doua programe de instruire: formarea profesionala si programul de “instructie” pentru adulti!
Serviciile sunt prestate de catre personal calificat din exterior, de catre benevoli, de membri ai diverselor organizatii umanitare neguvernamentale, de catre religiosi, etc. !
Slujbele religioase sunt asigurate ca catre Biserica Adventista « A Saptea zi », serviciul religios filipin si de catre « Caritas Manila » iezuita a inchisorii !
Pe 5 septembrie 1991, Presedintele Corazon C. Aquino a publicat numarul prezidential al proclamatiei 792, modificata prin numarul prezidential 120 pe 15 decembrie 1992, prin care cele 104,22 de hectare de teren sa fie cedate Ministerului de Justitie pentru constructia de locuinte salariatilor si pentru « ameliorarea » conditiilor de locatie ai celor incarcerati !
Acest program de amenajare teritoriala poarta numele de « Satul Katarungan » !
In sfarsit, in cele 12 cladiri carcerale, impartite in « spatii locative » mai mari sau mai mici, fiecare se lojeaza in functie de posibilitatile sale materiale !
Majoritatea detinutilor stau inghesuiti ca sardelele intr-o cutie de conserva !
In principiu, intr-un spatiu afectat pentru 15 detinuti, sunt « stocati » 60 de persoane !
Cei vechi si « puternici » dorm in paturi (suprapuse)!
Restul, pe saltele, intinse pe dusumea !
Daca ne gandim ca in Manila traiesc cca 11 milioane de oameni intr-o saracie lucie si inca 3 sunt saraci, putem intelege ca cei din « interior » nu sunt chiar asa de defavorizti in raport cu cei din « exterior » !
Si asta in ciuda faptului ca ei sunt condamnati de tribunale si in principiu sunt si vinovati !
Fiecare banda dispune de un « patrimoniu » !
De arme, pistoale, cutite si alte obiecte contondente « legalizate » !
Isi are in « gestiune » propriile sale « terenuri » cu imobile anexe, sali de sport, comerturi si servicii !
Din studiile pe care le-am efectuat se pare ca BCJ (Batang City Jall) este comunitatea carcerala cea mai bogata si cea mai bine organizata!
Cladirea girata de ea dispune de apa curenta (rece si calda) in permanenta !
Dispune de mijloace de informare Mass-Media (Radio, TV, ziare, reviste, etc.) si ultima generatie de Hi-Fi !
Mancarea este buna, la alegere, din comertul intern, insa importata din exterior !
Ai impresia ca te afli intr-o vacanta, intr-un hotel de trei stele !
Ea este « sponsorizata » si de catre un fost ministru-deputat Jalosjos la inceputul anilor 2000, el insusi condamnat pentru violul unei fetite de 11 ani si incarcerat la Bilibid, unde dispune de « propria » sa casa cu 3 camere si de un teren de tenis !
In principiu, cei incarcerati la RDC-Bilibid, sunt « ventilati » la sosire in trei categorii : « Maximum », pentru cei care sunt condamnati la pedepse lungi de inchisoare (peste 20 de ani, inchisoare pe viata si care sunt purtatori de tricouri orange), « Medium », pentru care sunt condamnati intre 5 si 20 de ani, respectiv « Minimum » pentru cei care sunt condamnati la mai putin de 5 ani sau se afla in ancheta penala si in special pentru cei mai varstnici (peste 65 de ani)
Noul sosit este obligat sa fie « nesindicalizat » timp de mai multe luni (cca 6-7 luni), deci sa fie « independent », inainte ca « consiliul de administratie » a inchisorii compusa din administratia penitenciara si sefii bandelor (comunitatilor carcerale), de comun acord sa-i gaseasca un loc in intr-unul dintre cele 12 cladiri carcerale !
Dupa « sindicalizarea » lui prin licitatie de catre bande, il costa cam 200 de pesos pe luna « supravietuirea » lui !
Apelul este efectuat in cadrul fiecarei comunitati carcerale de catre seful sau adjhunctul sau si este verificat ulterior de catre garzile administratiei penitenciare, care desi slab inarmati si putini numerosi in raport cu populatia carcerala, au ordin sa traga la cea mai nesemnificativa tentativa de evadare !
In cazul unei evadari esuate cadavrele celor ucisi sunt expusi ore in sir in fata detinutilor inainte de incinerare pentru ca eventualii noi candidati potentiali sa se gandeasca bine la actul care ar dori sa-l comita
Pentru cei 23.000 de detinuti incarcerati la RDC-Bilibid, nu exista decat un singur spital, plasat in sectorul pedepselor lungi !
El are aspectul unui lagar pentru refugiati fara documente !
Nu departe de el se afla morga inchisorii, care emana in permanenta un miros greu de suportat, mai ales vara, datorita stocarii si incinerarii cadavrelor care exista din belsug !
In medie cam 20 pe luna.
Detinutii sunt tratati cu aceleasi medicamente in general, indiferent de afectiunile de care sufera, majoritatea fiind donatii ale ONG-urilor in faza de expirare sau deja expirate !
Pentru ca bugetul inchisorii in acest scop este de 5 pesos/prizonier !
Un medic benevol face inspectie o data (sau cel mult de doua ori) pe saptamana!
Este singurul moment « oportun » pentru ca detinutii sa se planga de eventualele lor boli !
Insa la Bilibid se recomanda sa fii sanatos tot timpul !
« Paysage-ul » imi aminteste de atmosfera din filmul « Midnight Express » (realizat de catre Alan Parker in 1978, cu Brad Davis/Billy Hayes)
Daca cei bogati duc o viata mai mult decat decenta fara griji, cei saraci insa au dreptul numai la supa si eventuale resturi de mancare care se serveste in cladirea noilor sositi si, din pacate, numai la sol !
Disparitiile in randul celor curiosi, « independenti » sunt foarte frecvente, avand in vedere ca ei sunt desconsiderati de catre administratia penitenciara si neaflandu-se sub protectia nici unei comunitati, nu pot face presiuni asupra conducerii pentru imbunatatirea conditiilor lor de trai si nici milita pentru drepturile lor de prizonieri !
In subsolul uneia dintre cladiri se afla « nebunii » si nu sunt necesare prea multe « probe » pentru a fi internat pe timp nelimitat in sectorul lor !
Ca in toate inchisorile lumii, toti detinutii se declara « nevinovati »!
« Justitia este corupta » !
« Politia este corupta » !
« Avocatii sunt corupti » !
« Noi suntem saraci si nu putem nimic contra lor » !
Asa ne intampina detinutii !
Rico Operania, inchisoare pe viata pentru uciderea sotiei sale, care in realitate s-a sinucis!
El este prea sarac sa lupte cu autoritatile corupte pana in maduva oaselor!
Nestor Della Cruz, deja de 19 ani la Bilibid, inchisoare pe viata pentru un viol !
Se ocupa de o asociatie de tarani care refuza expropriera !
Pentru a-l « scoate » din circuit l-au acuzat de viol !
El se considera nevinovat in fata lui Dumnezeu !
Jeffrey Murisipan, 32 de ani, de 8 ani la Bilibid, inchisoare pe viata ! Crima premeditata !
Dupa un studiu aprofundat al dosarelor celor incarcerati la NBP, se pare ca intr-adevar ceva mai putin de o treime dintre ei ar fi nevinovati !
Sa zicem ca investigatiile politiei si justitiei in dosarele lor sunt lacunoase, neexistand probe directe acuzatoare, iar cele indirecte sunt putin fiabile !
Procesele verbale sunt nerelevante si pot fi compromise !
Hervé Curtois, 56 de ani, care timp de noua ani a fost incarcerat la NBP, povestea ca chiar si dupa eliberarea sa si transferul sau in Franta, la aeroport, politistii de la « immigration » i-au solicitat bani !
Neavandu-i, a fost « reinternat » la o alta inchisoare unde a ramas inca cinci luni!
Din cele afirmate de catre francez, la Bilibid, coruptia nu are limite!
El, ca si olandezul Emile Leclerc, condamnat la o pedeapsa « intre » 8 si 14 ani, de opt ani incarcerat la Bilibid, precum si scotianul George Miller de 14 ani au beneficiat si beneficiaza de apartamente luxoase complet echipate cu ultima tehnologie electro-menajera si Hi-Fi in plin « buricul » « targului » (inchisorii) !
Charles Craven, 70 de ani, si-a executat doua treimi din pedeapsa si totusi de luni de zile isi asteapta eliberarea sa !
In ciuda faptului ca are multi bani si i-a ccumparat pe toti !
Atat administratia penitenciara cat si avocatii sai, iar prin intermediul lor si magistratii !
COMENTARIUL AUTORULUI
In urma investigatiilor noastre in “Dorarul Bilibid”, am inteles ca europenii (vest-europenii) formeaza o categrie aparte, categoria VIP!
In general, ei au venit in Filipine pentru afaceri, deci ca investitiori potentiali!
In concluzie, toti au situatii materiale prospere!
Si toti se considera nevinovati, victime ale coruptiei sistemului socio-economic din Filipine !
In ciuda coruptiei (« fara limite » !) care exista cu certitudine la NBP, noi nu putem confirma nevinovatia europenilor incarcerati pentru motive financiare, nu rareori, adevarat, obscure !
Insa, stiim sigur ca anii petrecuti la Bilibid nici nu prea i-au marcat si nici nu au avut dificultati de adaptare in « sistem » !
Mai mult, din cate am putut deduce, ei nici nu prea s-au « agitat » prea mult pentru a obtine transferurile lor in inchisorile din tarile lor de origine !
Si asta pentru ca la Bilibid ei traiesc « in liberate » !
Intr-o libertate, adevarat limitata, dar intr-o libertate de care ei nu ar putea beneficia nici ca VIP-uri in centrele europene de detentie!
Chiar daca fiecare dintre ei ar beneficia de propria sa celula complet « echipata » si « utilata » cu toate cele necesare unui trai decent de prizonier !
Cred ca merita sa amintim si faptul ca la NBP, nu numai europenii « afaceristi » au statutul de VIP !
Exista si filipinezi !
In timpul anchetei noastre in acest dosar (in cursul lunii trecute), sapte primari, doi deputati si un guvernator erau incarcerati, pentru diverse afaceri criminale !
Si ei duceau o viata de « boier » !
Iar material contribuiau direct sau indirect la « amenajarea teritoriala » din Bilibid, precum si la « desavarsirea » economiei de piata din interior !
Un alt aspect interesant care merita sa punem in evidenta este “sindicalizarea” detinutilor in comunitati (bande) conduse de “leaderi” care fac “parte” din consiliul de administratie al inchisorii!
Din cate am inteles este aproape imposibil sa supravituiesti ca « independent » !
Si totusi, exista si prizonieri care nu fac parte dintr-o nicio banda !
Si sunt si respectati !
Este si cazul lui M. June, filipinez, 44 de ani, condamnat la 19 ani de inchisoare, pentru o crima comisa in stare de ebrietate.
Student la drept in momentul comiterii actului, June este intr-adevar un intelectual, un « tip bine », care desi isi recunoaste vina cu resemnare, are totusi « un cap de nevinovat » !
Datorita integritatii sale morale si a inteligentei sale, fara sa se fi « sindicalizat », el a reusit sa se impuna ca « patron » al tuturor bandelor din Medium Security !
El discuta cu garzile de la egal la egal si ele au incredere in el !
Asa cum el explica, daca in inchisorile « traditionale » se impune « legea fortei » si leader devine cel mai puternic, la NBP, « patronul » este cel care este cel mai inteligent !
Pentru ca este el cel care poate sa se impuna in contactul cu administratia penitenciara.
Pentru ca este el cel care este capabil sa joace rolul de « mediator » intre « bosyo », respectiv « mayor » ai bandelor si restul comunitatilor carcerale !
Un alt amanunt care merita toata atentia este legat de evadarile din NBP !
Din documentele pe care le-am studiat se pare ca numai trei evadari reusite cunoaste Bilibid !
Si asta in ciuda faptului ca in interior se comercializeaza « legal », printre altele si arme de tot felul, inclusiv de foc, ca si fructe, legume sau produse de panificatie !
Desi numeric si din punctul de vedere al armamentului, garzile nu ar putea face fata unei revolte declansate de catre detinuti, niciodata nu au fost revolte la Bilibid !
Si nicio evadare in care sa fi fost folosita o arma alba sau de foc !
Si asta numai din cauza acordului dintre administratia penitenciara si leaderii « sindicali » ai celor 12 comunitati carcerale !
Ei sunt responsabili in cazul in care s-ar intampla asa ceva in sanul unei bande !
In acest caz, toate libertatile sunt imediat suprimate !
In plus, garzile trag fara somatie, iar Politia Militara din garnizoana, responsabila cu paza exterioara a NBP trage in tot ce misca si pare suspect, la intamplare !
Este unul din motivele pentru care la Bilibid domneste o disciplina de fier !
Regulamentul « orasului carceral » este respectat de catre toti cu mare strictete !
Si asta in ciuda unui aparent haos!
Din cate am inteles, in timpul “existentei” sale, Bilibid ar fi “cunoscut” cateva zeci de evadari esuate!
Insa, de fiecare data este ordonata « adunarea in regim de urgenta » ai comunitatilor carcerale pentru a putea fi « admirate » pe tot parcursul zilei cadavrele fugarilor !
In « principiu », la Bilibid mor aproximativ douzeci de detinuti pe luna !
Fie ca sunt victime ale bolilor care fac ravagii in randul detinutilor mai putin rezistenti la viata totusi dura din interior si privata de o medicamentatie adecvata, fie ca sunt pedepsiti la ordinele sefilor « sindicali » ale bandelor (de raufacatori) in care este impartita populatia carcerala.
POST SCRIPTUM
In incheiere, ne putem intreba daca « Efectul Bilibid » poate fi benefic in general unei populatii carcerale!
Si in particular, daca « Modelul Bilibid » ar putea fi si daca ar merita sa fie « importat » in inchisorile si centrele noastre europene de detentie !
Parerile diverg in acest sens!
Exista desigur un « pro » dar evident si un « contra » !
Sigur, daca tinem cont de faptul ca la Manila, traiesc in principiu 14 milioane de saraci si viata carora in « exterior », nu ar fi foarte diferita de cea din « interior », putem admite ca reducerea diferentelor dintre « exterior » si « interior » face ca detinutul sa fie tot timpul « racordat » la realitate, ca si cum ar fi liber !
Pentru ca chiar daca libertatile lor sunt limitate « la scara », multi dintre ei nu si-ar permite mai mult nici in cazul in care ar fi cu adevarat liberi !
Privind « Efectul Bilibid » sub acest aspect il putem considera benefic populatiei carcerale!
Este foarte probabil ca reinsertiunea in societate ai delincventilor ar da rezultate bune care din pacate, nu pare a fi totusi o preocupare prioritara in tarile Asiei de Sud-Est!
Insa, privarea de libertate, trebuie sa aiba si un scop educativ !
Ea trebuie sa « actioneze » asupra raufacatorului ca un factor de constrangere pentru a-l descuraja de a comite infractiuni, pentru a se situa in afara legii !
Din acest punct de vedere « Efectul Bilibid » poate fi considerat un esec !
Atat timp cat intre « interior » si « exterior » dispar deosebirile de fond, cel putin practic, delincventul nu este motivat sa respecte legea !
Aici, ne-am putea si intreba eventual: oare la ce serveste libertatea daca nu poti profita de ea, daca nu o poti trai cu adevarat !
Exista doua puncte de vedere !
Cel teoretic, prin intermediul caruia exista speranta ca fiind liber, te poti duce unde vrei si cand vrei !
Dar numai speranta, pentru ca daca nu ai bani si timp, adica esti sarac si trudesti din greu pentru existenta ta, nu te poti duce nicaieri nici cand vrei si nici unde vrei !
Respectiv, cel practic sau pragmatic care tine cont numai de posibilitatile tale reale !
Din pacate, omul are nevoie de speranta pentru a trai si este foarte atasat de punctul de vedere teoretic !
Insa, majoritatea celor din Bilibid sub acest aspect sunt « pragmatici »!
In sfarsit, “Modelul Bilibid” nu pare a putea fi “importat” in Europa!
In centrele europene de detentie chiar daca sunt « suprapopulate » se investe in “confort” si nu libertatea propriuzisa !
Intocmai pentru a-l constrange pe delincvent !
Pentru ca este normal ca infractorului sa-i oferi conditii demne si decente de trai, conform drepturilor fundamentale ale omului !
Dar libertatea este un « dar » pe care o ai la nastere, insa pe care o poti pierde, relativ usor !
Deci, trebuie sa o meriti!
Si majoritatea programelor europene privind populatia carcerala, cel putin in tarile post-industrializate ca Franta, Germania, Benelux, etc., evolueaza in acest sens.
Cu alte cuvinte, confortul detinutului este un “bonus”!
Ceva pozitiv !
Insa, « institutionalizarea » lui, in special in cazul pedepselor lungi, este un « malus » !
Acesta este si unul din motivele pentru care reinsertiunea in societate ai celor care sunt condamnati la ani grei de detentie, in general se soldeaza cu esec !
In ceea ce priveste VIP-urile vest-europene din inchisoarea Bilibid, evident ca daca ele isi permit sa aiba case luxoase, confortabile in « interior », o alimentatie « la alegere » si o viata sexuala implinita, in plus putand sa dispuna si de o libertate ca in « exterior » chiar daca ea este limitata la cele peste 400 de hectare de care ea dispune, ele o vor prefera celulelor individuale bine utilate si echipate din modernele inchisori europene, in care, in general sunt inchisi 24h/24h, mai putin cateva ore pe zi in cazul in care ies la « plimbare » si desfasoara activitati lucrative, culturale sau religioase!
Trimiteți un comentariu