duminică, 9 noiembrie 2008
Ilinca Vandici vorbeşte despre Alin Cocoş
Ilinca Blondici se destăinuie într-un interviu acordat revistei Diva, despre relaţia ei cu Alin Cocoş, începuturi, prezent, planuri de căsătorie.
Iată câteva fragmente:
Cum v-aţi cunsocut?
Ne-am cunoscut anul trecut la Balul Bobocilor, de la Universitatea Româno- Americană, pe care îl prezint în fiecare an de când sunt acolo studentă, exceptând primul an, când am şi participat. M-am îndrăgostit pe loc de ochii lui.
Cine a făcut primul pas?
Ne-am întâlnit în diverse cercuri de prieteni, după care au urmat telefoanele de apropiere şi invitaţiile la o cafea. Nu mai ştiu exact cine a sunat, însă dacă stau bine să mă gândesc eu am făcut primul pas în relaţia cu Alin. Sunt foarte îndrăgostită.
Îţi face cadouri scumpe?
Între noi, totul a decurs foarte frumos, foarte simplu, fără cadouri scumpe, excursii, fără genţi, fără discuţii despre căsătorie, copii, familie şi alte lucruri.
Ce îţi place la el?
Îmi oferă mereu trandafiri roşii, iar eu păstrez din fiecare buchet câte unul. Este foarte bine crescut, educat, are mult bun-simţ, se bazează pe nişte valori autentice şi este sensibil. Nu se foloseşte de statutul pe care-l are sau de numele lui.
Care este relaţia ta cu Elena Udrea, mama vitregă a lui Alin?
Ne cunoaştem, îmi place foarte mult, e foarte frumoasă şi prim a oară când am văzut-o în realitate am fost surprinsă de cât de bine arată. Este adevărat că o cunosc, dar că mergem la shopping, că am stat la plajă o zi întreagă, că bem cafeaua dimineaţa împreună, astea nu sunt adevărate. În plus, relaţia mea cu Alin nu este influenţată de familia lui. Elena este foarte ocupată şi majoritatea timpului e plecată prin ţară şi, la câte probleme are, nu şi-ar pierde timpul cu noi.
V-aţi mutat împreună?
În cursul săptămânii, ne întâlnim să mâncăm sau ne vedem seara, dar în weekend petrecem foarte mult timp împreună. Nu ne-am mutat amândoi nici la mine, nici într-o casă nouă aşa cum s-a spus.
Vreţi să vă căsătoriţi?
Nu ştiu de unde au apărut zvonurile de căsătorie. Noi acasă nu vorbim despre asta. Până la urmă, suntem nişte copii. Ar fi o lipsă de responsabilitate, acum, să luăm o astfel de decizie. Pe el îl am lângă mine, ştiu că mă pot baza pe el oricând aş avea nevoie.
Sursa: Rimel
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu