Ce s-a intamplat de fapt in al doilea razboi mondial?

Citeam ieri pe internet despre al doilea razboi mondial si ma gandeam: De fapt ce stim noi despre al doinlea razboi mondial in afara de generalitatile care se predau la scoala cum ca dupa unii istorici razboiul a inceput la 1 septembrie 1939 odata cu invadarea Poloniei de catre Germania iar dupa altii la 7 iulie 1937 cand China este atacata de Japonia, ca razboiul a provocat 60 de milioane de victime , aproximativ 3 % din populatia globala din acea vreme, ca razboiul a provocat daune ce se ridicau la 1000 miliarde de dolari (dolarul la valoarea din 1945) fara costurile refacerii tarilor dupa razboi.Toate acestea se predau la scoala, dar de fapt noi stim foarte
putine despre cum era in al doilea razboi, despre bunicii nostrii care au luptat pentru eliberarea teritorilor romanesti, despre cei care au stat in prima linie, despre ce au simtit ei cand omorau un inamic, despre ce simteau cand un camarad de al lor era capturat torturat sau pur si simplu era spulberat de un obuz trimis la intamplare.

Desi am citit majoritatea cartilor lui Sven Hassel care incearca sa redea imaginea razboiului vazuta prin ochii unui veteran, cu cat citesti mai mult cu atat iti dai seama ca de fapt razboiul nu e ce credem noi, ca e o mare prostie si aproape de fiecare data este pornit de oameni mai prosti ca noi care ne antreneaza in razboi.
Dar de fapt unde am vrut sa ajung?


Citeam ieri pe internet si am vazut ca o gramada de oameni au murit sub rasismul lui Hitler (cu rasa lui ariana superioara cu tot) , dar ce mi-a atras atentia au fost experimentele unitatii 731 care era o unitate sub acoperire de cercetare si dezvoltare pentru arme chimice in cadrul Armatei Imperiale Japoneze (in timpul razboiului chino-japonez si cel de al doilea razboi mondial)
Nu va spun mai multe despre aceasta unitate daca vreti sa aflati mai bine cautati pe internet ca o sa gasiti.Ceea ce vreau sa va arat este ce experimente efectuau pe oameni:



Vivisecţiile:
# Prizonierii au fost victimele vivisecţiilor efectuate fără anestezie.
# Vivisecţiile au fost efectuate asupra unor prizonieri infectaţi cu diferite boli. Cercetătorii au efectuat operaţii asupra prizonierilor, îndepărtându-le diferite organe pentru studiul bolilor. Aceste operaţii erau efectuate asupra victimelor aflate încă în viaţă, deoarece se credea că procesul de descompunere ar fi afectat rezultatele „cercetărilor”. Prizonierii supuşi vivisecţiilor erau persoane adulte, tineri sau sugari.
# Au fost efectuate vivisecţii asupra femeilor însărcinate, cărora li s-au extras fetuşii.
# Unui număr de prizonieri li s-au amputat membrelele pentru studierea pierderii de sânge.
# Uneori, membrele amputate dintr-o parte a corpului au fost ataşate pe partea opusă a corpului.
# În alte cazuri, membrele prizonierilor au fost îngheţate şi amputate, în vreme ce altora, după îngheţare, li s-au dezgheţat respectivele membre pentru studierea efectelor cangrenelor netratate şi a procesului de putrezire.
# Mai multor prizonieri li s-a eliminat stomacul, iar esofagul le-a fost ataşat chirurgical direct la intestine.
# S-au efectuat experimente de îndepărtare a unor porţiuni din creier, plămâni, ficat, etc asupra mai multor prizonieri.
În anul 2007, doctorul Ken Yuasa a mărturisit în ziarul Japan Times că „Mi-a fost frică în timpul primei mele vivisecţie, dar în cazul celei de-a doua mi-a fost mult mai uşor. Începând cu a treia oară eram dispus să o fac”. El a apreciat că cel puţin 1.000 de persoane, inculusiv chirurgi, au fost implicaţi în vivisecţii în cadrul lagărelor din China continentală.

Masacru.Sadici.Nebuni

Ce experimente se mai efectuau pe saracii oameni?
Testarea de arme
# Ţintele umane au fost folosite pentru testarea grenadelor poziţionate la diferite distanţe şi în diferite poziţii.
# Ţintele umane au fost folosite pentru testarea efectelor aruncătoarelor de flăcări.
# Prizonieri aflaţi în viaţă au fost legaţi de stâlpi şi au fost folosiţi ca ţinte pentru studierea efectelor bombelor biologice, chimice sau a celor explozive.

Experimentele cu microbi

* Prizonierilor le-au fost inoculate microbilor diferite boli.
* Bărbaţi sau femei prizonieri au fost infectaţi în mod voit cu sifilis sau cu blenoragie şi nu au fost trataţi, fiind folosiţi pentru studierea efectelor bolilor
* Prizonierii au fost infectaţi cu purici pentru a obţine o cantitate suficient de mare de insecte purtătoare de boli, necesare la studierea vectorilor de transmitere a bolilor.
* Purici purtători de boli, haine sau alimente infectate încapsulate în bombe au fost lansate asupra diferitelelor ţinte din China. După estimările chinezilor, epidemiile de holeră, antrax sau ciumă pe care le-au provocat aceste lansări de arme biologice au dus la moartea a aproximativ 400.000 de persoane.
* Tularemia a fost testată pe civili chinezi mai înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial.
* Unitatea 731 şi subunităţile sale afiliate (Unitatea 1644, Unitatea 100, etc) au produs arme biologice folosite împotriva armatei şi populaţie civile chineze de-a lungul întregului război mondial. Avioane zburând la înălţime mică au împrăştiat deasupra oraşelor de costă din China purici infestaţi cu ciumă. Aceste acţiuni au dus la moartea a mii de oameni după infecrarea lor cu ciumă bubonică.

Alte experimente

* Anumiţi prizonieri au fost spânzuraţi cu capul în jos pentru a se urmări modul în care se sufocă.
* Altor prizonieri li s-a injectat aer în artere pentru studii asupra emboliei, sau li s-a injectat urină de cal în rinichi.
* Alţi prizonieri au fost înfometeţi până la moarte şi au fost urmăriţi.
* Asupra prizonierilor s-au efectuat diferite experimente în camere presurizate.

* Alţi prizonieri au fost expuşi la temperaturi negative extreme pentru studiul degerăturilor, rezistenţei la frig şi a efectelor cangrenării ţesuturilor.
* Alte experimente au studiat efectele arsurilor asupra capacităţii de supravieţuire a prizonierilor.
* Mai mulţi prizonieri au fost plasaţi în maşini centrifuge şi au fost rotiţi până la moarte.
* Mai multor prizonieri li s-a injectat sânge animal pentru studierea efectelor asupra lor.
* Mai mulţi prizonieri au fost supruşi unor doze diverse de raze X.
* Prizonierii au fost folosiţi pentru testarea diferitelor gaze toxice şi a camerelor de gazare.
* Mai multor prizonieri li s-a injectat apă de mare pentru a se determina dacă aceasta poate înlocui serul fiziologic.



La sfârşitul războiului, MacArthur a oferit în secret imunitate cercetătorilor Unităţii 731 în schimbul informaţiilor cu privire la realizările lor în domeniul armelor biologice. Liderii americani considerau că aceste cercetări erau preţioase, deoarece, cel puţin din punct de vedere oficial, Aliaţii nu făcuseră experimente pe fiinţe umane, datorită limitărilor morale şi politice. De asemenea, americanii nu doreau ca alte puteri, în special URSS-ul, să pună mâna pe datele despre armele biologice nipone.[17]

În timpul procesului criminalilor de război de la Tokyo s-a făcut doar o singură dată o referire la experimentele japoneze efectuate pe civili chinezi.

Avocaţii japonezi au afirmat că acuzaţiile sunt vagi şi insuficient documentate, iar preşedintele tribunalului, sir William Webb, le-a dat dreptate, considerând că lipsa dovezilor este evidentă. Subiectul nu a mai fost adus în discuţie niciodată în timpul procesului.

Deşi nu a reacţionat în mod public în timpul procesului de la Tokyo, autorităţile sovietice au urmărit cu atenţie problema şi au reuşit să aresteze, acuze şi judece 12 lideri militari şi oameni de ştiinţă din cadrul Unităţilor 731, 100 şi 1644 în cadrul proceselor pentru crime de război de la Habarovsk.

Numeroşi prizonieri de război şi civili sovietici, dar şi chinezi, coreeni sau mongoli, au fost victime ale experimentelor chimice şi bilogice din Unitatea 731. Procesul japonezilor capturaţi acuzaţi de crime de război a fost organizat la Habarovsk în decmebrie 1949. O transcripţie parţială a şedinţelor tribunalului au fost publicate în mai multe limbi de presa de limbă străină de la Moscova, aşa cum a fost Materials on the Trial of Former Servicemen of the Japanese Army Charged with Manufacturing and Employing Bacteriological Weapons (Moscow: Foreign Languages Publishing House, 1950). Această carte rămâne una dintre cele mai importante surse de informaţii pentru istoricii care cercetează fenomenul „fabricilor morţii” din lagărele de prizonieri organizate de japonezi. Procurorul şef al procesului de la Habarovsk a fost Lev Smirnov, unul dintre procurorii sovietici de la Nüremberg.

Tribunalul de la Habarovsk a emis sentinţe cu închisoarea de la 2 la 25 de ani pentru diferiţii doctori şi comandanţi militari aflaţi în custodia sovieticilor.

Numeroşi foşti cercetători ai Unităţii 731 au devenit importanţi membrii ai comunităţii medicale nipone. Doctorul Masaji Kitano a condus cea mai mare comapanie farmaceutică niponă . Alţi medici au condus instituţii medicale importante sau au lucrat pentru ministerul nipon al sănătăţii. Shiro Ishii a emigrat în SUA, unde a participat la cercetările americane în domeniul armelor biologice.

Dezamagire

Am vizitat blogul http://tudorchirila.blogspot.com si am vazut un articol care chiar mi-a placut.Si am zis ca daca tot am un blog aiurea macar sa apara si ceva frumos daca mie nu imi vin ceva idei ca sa fac blogul asta cum trebuie nu sa fie numai asa de umplutura.
Dar ce tot vorbesc eu atat aici , mai bine haideti sa dau paste sa vedem despre ce e vorba.
Aaa si am uitat sa precizez ca ceea ce urmeaza reprezinta scrisoarea unui abosolvente de bac actuala studenta(sa speram ca inca mai traieste)


"Din nu stiu ce motive tehnice nu pot sa postez comentarii la posturile tale, so...I chose this way....Citindu-ti post-ul despre bac m-a cuprins asa o ditamai nostalgia, gandindu-ma ce departe mi se pare acum bacul (desi au trecut doar 2 ani de atunci)....cate vise aveam pe atunci si cate griji si responsabilitati in minus....dezamagire dupa probele orale, cand evident au fost favorizati cei cu pile, doar traim in Romania....bucurie maxima la rezultate, cand le-am aratat eu lor .
Ce vara plina de sperante legate de un Bucuresti care s-a dovedit a fi departe de ce mi-am inchipuit, care este prea plin de tigani, de „cocalari si pitipoance„ (aluzie directa la site-urile respective), de oameni care au uitat ce e sapunul si de tarani care asculta manele la difuzorul telefonului....sa vada lumea ca avem mobil cu mp3 player incorporat...sunt scarbita de mizeria pe care o vad in jur si sunt si mai scarbita de faptul ca nimeni nu face nimic sa curete mizeria asta...pacat, Bucurestiul ar fi un oras frumos, daca s-ar putea si respira si circula in el....m-am obisnuit deja cu gandul ca o sa mor repede
Bacul, ca de la asta am plecat, mi se pare acum o lume indepartata in care inca mai existau dureri in partea dorsala de ziua de maine, cand nu ma gandeam ca maine ma asteapta a nu stiu cata zi de rahat, consecutiva, la serviciu, cand nu trageau toti de mine in toate directiile, cand nu imi spunea sefa „te rog nu iti lua azi pauza de masa, alta data mananci in oras„....cand nu faceam munca patriotica pentru a ajuta la achizitionarea de case in Pipera (ti se pare normal ca intr-o multinationala, salariul sa fie de 850 de ron, cu un volum de munca imens, iar Country Manager-ul sa isi ia casa in Pipera, pe firma biensure...ca doar asa se procedeaza?!)....imi dau seama pe zi ce trece ca imbatranesc, ca adesea responsabilitatile ma coplesesc si ca imi vine sa urlu cateodata (in ultimul timp din ce in ce mai des) de frustrare si de nervi....Si pentru ce toate astea?Ca sa dea bine la cv ca am lucrat in multinationala si sa sper ca poate peste un an, cand termin facultatea, imi pot gasi un job care sa nu ma sileasca sa le mai cer alor mei bani!
E trist, sunt frustrata dupa o zi in care am facut training unui grup de 10 persoane, care se uitau la mine ca vitelul la poarta noua....dupa o zi in care a tras toata lumea de mine in toate partile posibile, dupa o zi in care am venit acasa si e gol....vorba ta ”si acasa doare”...doare rau cateodata, dar m-am obisnuit demult cu ideea ca e gol si ca poate nu va fi plin niciodata...doare pe zi ce trece mai rau si sub o masca de aparenta indiferenta si autoironie e un suflet singur care nu stiu cata vreme va mai rezista la autoironie si la indiferenta...
Nu stiu daca vei citi aceste randuri...tind sa cred ca da...nu m-am adresat tie in special, am simtit nevoia sa ma descarc...s-au acumulat prea multe in ultimul timp ca sa mai pot tine in mine....
Anyway, thanks...
Mi-a placut tare mult faza cu „va cam pup„...really nice"