Fagaduiala din fundul pesterii

Doi speologi morti de beti intr-un aven adanc sunt surprinsi de viitura.
Un noroc chior ii scapa de la o moarte sigura, iar cei doi se imbratiseaza in fund de pestera, promitandu-si iubire eterna prin juraminte grele.
Unul din ei, in culmea extazului, propune ca ultima sticla de palinca pe care o aveau la ei sa il ascunda in fundul pesterii, iar la moartea unuia din ei, celalaltsa-si faca datoria de onoare sa recupereze sticla si sa stropeasca cu ea sicriul celulalt, inainte sa fie acoperit de tarana.
Zis si facut: anii trec, iar unul din ei e pe patul de moarte.
Celalalt vine la capataiul sau sa-i reaminteasca de fagaduiala:
- Mai tii tu minte fagaduiala din fundul Pesterii cu viitura?
- Da, sper ca nu uiti si o sa ma onorezi cu palinca...
- Da, sigur, dar stii ce ma gandeam? Ca palinca aia s-a invechit acolo si e tare buna la gust!
- Si?
- Ma gandeam daca ai cumva ceva impotriva daca, inainte sa-ti stropesc sicriul dupa fagaduiala, o sa filtrez palinca prin rinichii mei!...