Declaratii Marturisiri

"Echipa e sfântă"

Dex, un tânăr de 23, care de curând a intrat la o şcoală militară, este liderul grupului Camorra, cei care se definesc ca fiind cei mai extremişti dintre susţinătorii echipei CFR. El consideră că o facţiune de ultraşi trebuie să funcţioneze precum o unitate militară.

"'Mâncătorii de seminţe' care mai merg la meciuri nu înţeleg cât de importantă este misiunea unui suporter. În orice moment, echipa trebuie să fie conştientă de prezenţa ta acolo. Echipa e sfântă", spune el.
Dex susţine că suporterii care acceptă beneficii din parte cluburilor sunt de dispreţuit pentru că în loc să dea totul pentru echipa iubită, profită. "Mergi ca o curvă la f****. Te pui în autocar, te dai jos şi te uiţi la meci, dup-aia cobori acasă”, explică el. "Niciodată nu o să mergem cu autocarele clubului în deplasări! Mergem cu trenu, cu naşu, cu maşinile, cu stopu, mai vine poliţia te dă jos din tren, te urci înapoi! Asta e distracţia!”, spune Dex.


"Ne-am bătut ca orbii"

Gabi, tot de 17 ani, membru şi el în Fidelis se limitează, deocamdată, în a susţine acţiunile Camorrei. Deşi le-ar plăcea, după cum spune şi el şi Bogdan, să "dea cu jandarmii de gard” nu îşi permit, pentru că amenda trebuie să fie plătită de părinţi. Asta nu-i împiedică însă să-şi marcheze teritoriul pe ziduri. "Într-o noapte am plecat pe la 7 de acasă cu gândul să umplem oraşul cu înscrisuri. M-am întors acasă pe la 2 noaptea. A doua zi însă, tot ce lucrasem o fost tăiat de ăia de la 'U'”, spune Bogdan, incitat de "bătălia pentru teritoriu".

La doar 16 ani, Gabi, alt membru al Fidelis-ului, a avut "norocul" să primească deja "botezul focului". "La ultima deplasare, la Petroşani, ne-am bătut ca orbii în gară încercând să acumulăm respect. Ne aşteptau acolo fanii echipei rivale”, spune Gabi. El a dat însă şi cea mai plastică definiţie a ceea ce înseamnă pentru un suporter să fie ultras: "e mândria să fii mai sus, să nu fii tu cel călcat în picioare”.

"Rovine era fix pix”

Fernea provine dintr-o familie de u-işti. La 4 ani, tatăl lui l-a dus prima oară pe stadion, iar senzaţia pe care a avut-o în faţa oamenilor agitaţi, a bannerelor şi fularelor întinse şi scuturate şi cea a unei bătăi care a urmat între suporteri şi jandarmi, îi revine mereu în minte. Nu suportă CFR-ul şi crede că galeria lor nu are ultraşi. "O ameninţat unu că vine să ne dea foc la 'U Caffe', da' a doua zi avea teză şi nu o mai venit! Ăla îi ultras?”, întreabă el, dispreţuitor.

Una din bătăile care i-au marcat cariera de ultras este cea de la Hunedoara, când echipa gazdă a vrut "să deie omor” suporterilor veniţi de la Cluj. "Rovine era fix-pix! Noi 60 am vrut să luăm scuturile de la jandarmi şi să merem pă ăia 1.000. Mie nu mi-e frică de jandarmi. Când vedem uniformele alea pe stadion, ni se face greaţă”, spune Fernea.

"Nu ne luăm la bătaie, îi batem!”

Deşi nu au ajuns încă la vârsta majoratului, Abner şi Dani au prins deja gustul luptei. La 17 ani, Abner merge de trei ani constant la meciurile echipei. Spune că ura faţă de CFR i-a intrat în sânge. "O dată treceau pe stradă două fete care aveau fulare cu CFR. Noi ne jucam cu mingea pe lângă bloc. Ne-am luat de ele, le-am scuipat numa', că erau fete, nu te poţi lua cu ele la bătaie”, spune Abner.

Un alt episod care le-a consolidat poziţia de ultraşi este povestit de Dani: "De 8 martie eram în Groapă (Expo Transilvania - n.r.) cu un prieten. Au trecut doi pe stradă şi i-am întrebat frumos cu ce echipă ţin. Ei or zis că cu niciuna. Am luat bâte dintr-un gard şi le-am dat, pentru că văzusem sub haine ceva fular CFR. O venit o dubiţă pe urmă şi am muşcat 10 milioane amendă”.

"Nu e adevărat că băgăm boala în oameni. Noi cu ceferiştii avem ce avem”, conchide tânărul ultras, spunând că amenzile se plătesc oricum din chetă de la întregul grup. Cei doi şi-au făcut un adevărat idol din Mircea Cenan, zis RJ, despre care spun că este un şef absolut al ultraşilor. "Ce zice el e lege! Ce o făcut el pentru echipă nu o mai făcut nime'!”, spune într-un suflet Abner.

Kristi

Kristi urmează să se însoare în toamna acestui an. El este un ultras "veteran", dar recunoaşte că în ultima vreme s-a mai liniştit. Merge în galerie din 1995, deşi frecventa meciurile Universităţii de când era mic. "Pasiunea a devenit cu timpul foarte mare”, spune Kristi, care a preferat să nu îi fie amintit numele real.

Una dintre primele deplasări pe care le-a făcut cu galeria a fost în 1997, la Bucureşti. Atunci a "întâlnit” şi prima bătaie în toată regula. Avea 15 ani şi era cel mai tânăr ultras. În 2004, după un meci al Stelei la Cluj, s-au răzbunat, steliştii au fost fugăriţi prin întreg oraşul, "au fost lupte la podul Garibaldi şi în Haşdeu”, îşi aminteşte ultrasul. "Fiecare fază a meciului o trăieşti, tremuri tot ţi se opreşte respiraţia”, spune Kristi. Încă din clasele primare, îşi aminteşte el, toate caietele purtau inscripţia 'U', iar copiii care o să i se nască vor fi tot u-işti, promite el. Ce ar face pentru echipă? "Orice aş face, numai nu
aş omorî”, tranşează problema ultrasul.

Astfel gândesc ultraşii clujeni. Fie că ţin cu "U", fie cu CFR, au câteva lucruri în comun: îşi iubesc echipele dincolo de limitele raţiunii şi nu-i suportă pe jandarmi. Iar în toamnă, cel mai probabil, se pregătesc pentru confruntările directe.