Basescu si Tariceanu imbatraniti in relele razboiului de 4 ani

Preşedintele şi-a pierdut şuviţa şi câteva kilograme bune şi a suferit două intervenţii chirurgicale. Premierula albit, ridurile i s-au adâncit, a suferit un accident şi o operaţie.Traian Băsescu a câştigat alegerile ca să lupte împotriva sistemului ticăloşit şi să-i „ardă“ pe corupţi. Pe atunci era mai împlinit la trup, hohotitullui era în stare să spulbere norii aducători de furtuni, iar şuviţa plină de personalitate i se ridica rebel pe creştet. S-a luat la bătaie cu sistemul,dar n-a reuşit să-l înfrângă, iar asta n-a fost singura lui pierdere.La sfârşitul lui 2004, în fruntea Guvernului era numit un om de afaceri distins, respectat şi emancipat, care părea decupat din revista cu topmodele ale liberalismului. Publicitate

Sfârşitul lui 2008 îl prinde într-o relaţie de concubinaj cu PSD, cu o aripă din partid lipsă şi dorindu-şi cu toată fiinţa ca preşedintele-jucător căruia i-a jurat credinţă să fie înghiţit de o gaură neagră.




Traian Băsescu




Călin Popescu - Tăriceanu


Traian Băsescu a câştigat alegerile ca să lupte împotriva sistemului ticăloşit şi să-i „ardă“ pe corupţi. Pe atunci era mai împlinit la trup, hohotitul lui era în stare să spulbere norii aducători de furtuni, iar şuviţa plină de personalitate i se ridica rebel pe creştet. S-a luat la bătaie cu sistemul, dar n-a reuşit să-l înfrângă, iar asta n-a fost singura lui pierdere.

Look: În mai 2005, după o ieşire necontrolată a şuviţei prezidenţiale la Londra şi în plină criză a răpiţilor din Irak, Traian Băsescu s-a tuns, spunând că sacrificarea smocului de păr îi va aduce noroc în negocierile cu răpitorii celor trei jurnalişti români. Şi i-a adus, dar, ca un fel de Samson recent a cărui putere stă în păr, preşedintele a părut, la scurt timp după asta, că începe să-şi piardă din forţă în războiul proaspăt început cu premierul Tăriceanu. A mai pierdut şi din greutate, câştigând, în schimb, în numărul de riduri.

Războiul cu Tăriceanu: În iulie 2005, premierul Tăriceanu anunţa că va demisiona şi va convoca alegeri anticipate de dragul luptei anticorupţie, Parlamentul nevotând legile Justiţiei în forma dorită de Guvern, şi se răzgândea o zi mai târziu. Motivul: trebuie să lupte împotriva inundaţiilor de atunci şi să se concentreze pe aderarea României la UE. Începând de atunci, premierul s-a ţinut atât de bine de funcţie încât toate eforturile ulterioare ale preşedintelui de a-l evacua din Palatul Victoria au fost zadarnice. Băsescu a rămas cu regretul că l-a făcut pe Tăriceanu premier, pe care şi l-a exprimat încă din mai 2006, şi cu degetul ridicat înspre „grupurile ilegitime de interese“, pe care nu le-a putut atinge. În plus, PD, partidul pe care l-a adus la guvernare, a intrat în aprilie 2007 în opoziţie.

Prieteni vechi: Aliaţi sau sfătuitori s-au îndepărtat de preşedintele Băsescu în timpul mandatului. Primii au plecat Cozmin Guşă şi Lavinia Şandru. L-au mai părăsit, de-a lungul timpului, şi consilierii Andrei Pleşu, Valer Dorneanu, Renate Weber şi Adriana şi Claudiu Săftoiu.

Prieteni noi: Traian Băsescu s-a ales în timpul mandatului cu doi noi amici. Gigi Becali, care i-a devenit tovarăş de pahar, şi Corneliu Vadim Tudor, pe care PD-L l-a ajutat să rămână în funcţia de preşedinte al Senatului. În ultima vreme, atât preşedintele, cât şi Tribunul au suspendat tradiţionalele schimburi de săgeţi otrăvite dintre ei.

Familie: „Succesurile“ Elenei Băsescu au stârnit râsul alegătorilor, iar unanimitatea cu care a fost votată secretar general al tineretului democrat-liberal a stârnit ironii.

Relaţia cu presa: Adulat de mulţimi, Traian Băsescu s-a făcut în nenumărate rânduri antipatic pentru presă, pornind de la războaiele verbale cu reporterii aflaţi pe teren şi terminând cu declaraţiile violente împotriva marilor trusturi de presă. „Uită că este politician şi că, din acest motiv, trebuie să aibă o relaţie confortabilă cu presa“, spune Stejărel Olaru, consilier al premierului Tăriceanu. Băsescu a renunţat şi la promisiunea iniţială că nu va da niciodată în judecată un ziarist, jurnalistul Cristian Oprea de la Cotidianul fiind acţionat în judecată de preşedinte.

Sănătate: Nici cu sănătatea n-a stat prea bine în timpul mandatului: a fost operat în mai 2006 de hernie de disc la Viena, iar în septembrie 2007, de tiroidă, la Bucureşti.

















La sfârşitul lui 2004, în fruntea Guvernului era numit un om de afaceri distins, respectat şi emancipat, care părea decupat din revista cu top-modele ale liberalismului. Sfârşitul lui 2008 îl prinde într-o relaţie de concubinaj cu PSD, cu o aripă din partid lipsă şi dorindu-şi cu toată fiinţa ca preşedintele-jucător căruia i-a jurat credinţă să fie înghiţit de o gaură neagră.

Imagine: Rafinatul premier grizonant de la începutul lui 2005, al cărui discurs liberal elegant şi bine cântărit te făcea să nu-i bagi în seamă formulările gen „Guvernul care-l conduc“, a încărunţit bine, şi-a înăcrit vocea politică şi nu mai arată la fel de liberal ca odinioară. Traian Ungureanu redesenează portretul idilic al lui Tăriceanu din lunile de miere ale guvernării: „Avea o imagine stabilă şi credibilă, fiind considerat ambasadorul liberalismului practic în politică şi, în primele luni de guvernare, era privit cu simpatie, dădea interviuri cuceritoare, introdusese cota unică de impozitare. Filmul se rupe brusc în 2005, când anunţă alegeri anticipate şi apoi le reneagă. Tăriceanu a trecut apoi fără să clipească de la liberalism la socialismul practic, de tip iliescian. Devine cel mai mare fabricant de patronaj bugetar din România, numărul agenţiilor, regiilor, inspecţiilor şi inspectoratelor din subordinea Guverunului ajungând la 244 şi trece la o practică cotidiană de subvenţionare a diferitelor categorii sociale“.

Războiul cu Băsescu: Bucuria premierului de a-l vedea pe Traian Băsescu suspendat de Parlament în primăvara lui 2007 s-a dovedit trecătoare. Izgonit de la Cotroceni, preşedintele s-a întors la popor, care l-a reînscăunat rapid. Nu a fost singura rană căpătată de Tăriceanu în timpul războiului între palate. Băsescu a refuzat să semneze decretul de nominalizare a Noricăi Nicolai în funcţia de ministru al Justiţiei, PNL fiind obligat să îşi schimbe propunerea. În final l-a desemnat pe Cătălin Predoiu, preşedintele comentând că, dacă premierul ar fi venit de la început cu această propunere, criza de la Ministerul Justiţiei nu ar mai fi existat.

Prieteni vechi: Theodor Stolojan, Valeriu Stoica, Raluca Turcan şi Cristian Boureanu au fost excluşi din PNL pentru că prea tânjeau după idealurile bătrânei Alianţe D.A. Mona Muscă a fost ştearsă şi ea din scriptele liberale, pretextul fiind colaborarea ei cu Securitatea. Disidenţii s-au organizat şi au reuşit să smulgă bucăţi din organizaţiile PNL cât pentru un nou partid, PLD, care, după alegerile europarlamentare, s-a alipit partidului prezidenţial.

Prieteni noi: După ruptura de PD, Tăriceanu şi-a găsit un aliat în principalul partid social democrat al României, PSD. Deşi a încercat să tăinuiască legătura, a devenit evident pentru toată lumea că PSD este principalul partener al PNL la guvernare.

Clanul Fenechiu: Baronul de Iaşi, Relu Fenechiu, a reuşit să-şi facă micul lui guvern din interiorul guvernului Tăriceanu. Tudor Chiuariu, de la Justiţie, Cristian Adomniţei, de la Educaţie, şi Cristian David, de la Interne, sunt cei trei anonimi care au reuşit să facă Executivul de râs mai mult şi mai bine decât ar fi putut-o face vreodată însuşi preşedintele Băsescu. „Inegalabilul Chiuariu a fost cel mai prost ministru de Justiţie din ultimele două secole“, îl încondeiază Traian Ungureanu.

Familie: Pierderi de imagine i-a provocat lui Tăriceanu chiar soţia sa, Ioana, care a creat scandal în presă atunci când i-a chemat pe poliţişti la ea acasă pentru a-i face cartea de identitate şi s-a ţinut de coloana oficială ca să-şi ducă mai repede copilul la şcoală.

Sănătate: După ce în iulie a avut un accident de circulaţie cu motocicleta lui, Harley Davidson, Tăriceanu s-a văzut nevoit să se opereze la genunchiul stâng la un spital din Franţa. El a fost nevoit să meargă o vrema în cârje.