Statuia lui Vladimir Ilici Lenin nu a avut un destin foarte fericit în Bucureşti. Construită de Boris Caragea din metalul topit obţinut din statuia ecvestră a lui Carol I, executată de sculptorul croat Ivan Mestrovici, statuia lui Lenin, care trona pe un soclu imens în Piaţa Presei Libere, a fost deşurubată pe 5 martie 1990 de către manifestanţii revoluţionari şi aruncată undeva în curtea Palatului Mogoşoaia, lângă statuia tovarăşului său, Petru Groza, doborâtă în aceeaşi zi. Macaragiul cu ajutorul căruia au fost dărâmate cele două statui, Gigi Gavrilescu, a fost una dintre victimele represiunii de după evenimentele din noiembrie 1987 de la Braşov şi, la scurt timp după revoluţie, s-a sinucis în sediul Alianţei Civice, unde lucra ca portar. Publicitate
În scrisoarea de adio a invocat dezamăgirea pricinuită de clasa politică din România.
Ambele statui zac, în prezent, tot în curtea Palatului Mogoşoaia. Lenin a fost mânjit cu vopsea roşie, iar partenerul său are burta vopsită în galben. Chiar la începutul anului, acest tip de convertire a statuilor cu teme politice unele în altele în funcţie de regim a fost pusă în discuţie de artista Anca Benera, în expoziţia „The Red Rider“.
O parte din proiect constă într-o lucrare video care îl prezintă pe Lenin fugind din curtea Palatului Mogoşoaia şi întorcându-se la locul său, pe soclul din Piaţa Presei Libere. „Pornind de la acest proces, sunt interesată să urmăresc modul în care schimbările sau adversităţile politice afectează identitatea monumentelor publice. Uneori acestora le este schimbată de-a lungul istoriei identitatea prin înlocuirea capului (capul lui Mihai Viteazul ataşat corpului Ioanei d’Arc sau corpul lui Lenin având inserat capul lui Caragiale), alteori sunt transferate într-un cu totul alt context decât cel destinat iniţial (cazul mutării lui Caragiale din faţa Teatrului Naţional) sau pur şi simplu sunt topite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu