Undeva pe maidan,
Un negru si un tigan,
Stateau ca n-aveau ce face,
La taclale si la cioace.
Cum vorbeau de treburi multe,
Si mai mari si mai marunte,
De-odata-ntreba tiganul,
Scuturandu-si madularul:
- De ce copilasii tai,
Sunt mai negri ca ai mei,
Doar spune o lume-ntreaga,
Ca si pielea mea e neagra?
- Mai tigane uite bine,
Ai tu sculele ca mine?
A ta n-are nici lungime,
Ca a mea si nici grosime.
Asa ca tu cand o bagi,
In... aia copii sa faci,
Pentru ca n-are grosimea,
Pe-alaturi intra lumina.
De aia copiii tai,
Nu sunt negri ca ai mei,
Nici la par si nici la piele,
Si au buze subtirele.
joi, 1 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu